Acasa mai sforai uneori, dar nu asa des. De o saptamana sunt la parintii mei in alt oras - sa ii mai vad, sa isi mai vada nepotul, sotul fiind plecat la un curs cateva zile. De cand sunt la ei sforai atat de tare incat ma trezesc dimineata aproape ragusita. Mi-a spus si mama ca ma aude sforaind tare.
Oare de ce? :) Ia uitati explicatia - Unu: mama mea nu spune asa usor ceva bun - ce nu-i place insa iese pe banda rulanta. Nu-i place cum sunt tunsa, cum ma incalt, cum ma imbrac, vrea mereu sa ma schimbe etc etc. Doi: Tata este omul extremelor - cand te sufoca cu atata afectiune de ti se apleaca pt ca pare fals cand e dur, vorbeste urat, injura.
Mai nou mi-a tinut teorema cum sa imi cresc copilul (2 ani si 8 luni) - adica metoda dupa care am fost noi crescuti - sa nu il iubesc decat in somn ca si-o ia in cap, sa-l mai bat din cand in cand sa stie de frica ca mi se urca in cap, a tipat la el de mai multe ori (in discutie s-a strecurat de fata cu copilul si un cuvant cu p.... care la mine in casa nu se foloseste nici la cei mai aprigi nervi), l-a amenintat ca-l bate daca ii strica nu stiu ce pretios casetofon, o rabla de acum 20 de ani.
I-am spus mamei ce gandesc si am rugat-o sa nu mai spuna nimic despre mine daca n-are nimic bun de zis. Sforaitul s-a mai redus de atunci - nu ma mai ustura gatul dimineata. Cu tata imi pierd vremea - e genul de om care nu asculta decat propriile monologuri.
Bun si atat. Multumim, dr. Hamer!