In 2023 am scris foarte putin. Cunoscand din ce in ce mai bine legile biologice am reusit de multe ori sa anticipez si sa evit conflictele in familia noastra (adica dezechilibrele) si apoi boala (adica faza de vindecare, de echilibrare), am reusit sa oprim procesul inainte de a incepe, am vorbit despre starile si sentimentele noastre in asa fel incat conflictul sa nu indeplineasca cele 3 conditii:
- ne suprinde cand ne asteptam mai putin
- ne tulbura linistea si echilibrul sufletesc
- nu avem cu cine sa impartasim emotiile traite si starile negative prin care am trecut
Cunoscand toate aceste detalii am reusit sa evitam unele conflicte iar pe altele le-am discutat mult astfel incat efectul lor a fost minim.
O sa va scriu totusi despre o situatia mai veche care ma bantuie de vreo 15 ani, dar pe care se pare ca am rezolvat-o in ultimele doua saptamani. Iata povestea:
Sotul meu a lucrat ani buni in domeniul tehnic, service aparatura medicala pe o zona care acoperea toata tara. Numarul de aparate s-a tot marit, firma nu a mai angajat oameni noi pentru ca sefii se temeau ca nu vor putea monitoriza corespunzator oamenii din alte zone decat cea unde firma isi avea sediul. S-a ajuns in situatia in care echipele de service erau plecate 5-6 zile pe saptamana. Ajunsesem sa urasc cuvantul "Arad", "Oradea" si "Satu Mare" pentru ca stiam ca iar raman singura o saptamana. Imi vedeam sotul uneori doar duminica, era neplacut, dar nu catastrofal pentru ca si eu munceam mult, calatoream in interes de serviciu. Ii simteam lipsa, ma mai plangeam, dar mergeam inainte. Eram amandoi ocupati, castigam bani si treaba mergea bine.
Totul pana cand a venit fiul nostru si m-am trezit singura cu un copil care nu ma lasa sa dorm 2 ore legate pe noapte, un caine care la 5 dimineata trebuia scos la plimbare, mormane de scutece murdare si nici un sprijin. Asta era acum 10 ani.
Sotul si-a schimbat job-ul dupa vreo 4 luni de cautari, firma noua era doar pe 6 judete, vreo 4 ani a fost mai bine, apoi lucrurile au inceput iar sa o ia pe panta descendenta...adica iar eu singura cu toate pe cap cate 2-3 zile pe saptamana. De data asta o gospodarie de un hectar, animale, pasari, curent doar din panourile solare, trai la marginea satului printre livezi, cu mistreti misunand in jurul terenului nostru, bursuci si alte jivine. Si da...si nopti intregi doar eu, copilul si cei 5 caini care erau baza mea.
Am tot discutat problema ani de zile de m-am saturat de subiect. Fara rezultat pentru ca este greu sa fortezi un om caruia ii place meseria lui sa se angajeze intr-un job de birou care nu ii place si pe care il face in sila. In ziua de luni, acum 2 saptamani fix sotul ma anunta ca iar pleaca vreo 2 zile nu mai stiu pe unde. Plecarea de acasa era luni seara si iar urma sa raman singura vreo 3 nopti. M-am posomorit, am incercat sa nu comentez, dar el mi-a vazut fata si m-a rugat sa nu ma supar iar. I-am explicat ca nu pot sa ma prefac vesela cand nu sunt si i-am spus iar ca vreau sa stea mai mult cu mine acasa, sa am pe cine ma baza, sa isi caute ceva online sau mai stiu eu ce. Din pacate nu pentru toata lumea aceasta este o optiune si sotul meu este in categoria oamenilor foarte stabili care nu fac schimbari usor. Doar impinsi foarte tare si trantiti sau amenintati, ceea ce nu intentionam sa fac. Cel putin nu de data asta. Doar m-am suparat, am discutat aceeasi poveste iar, am incercat sa nu arat ca ma deranjeaza ca iar pleaca, am incercat sa imi amintesc ca am mai mult timp pt mine, dar n-a mai functionat si am stat suparata cateva ore.
In final a decis sa nu plece in acea seara desi i-ar fi fost mai usor ci a doua zi dimineata la 7, cu trezire la 6, mai greu pt el. Am apreciat mult decizia, totul bine, m-am descurcat ca de obicei pt ca nu ma lasa cu multe pe cap de fapt ci este doar starea mea proasta dupa ani de stat singura. Am mereu tot ce imi trebuie la indemana, e un om minunat, doar ca nu imi place sa stau singura.
Miercuri seara, adica la 2 zile dupa, m-am trezit la culcare cu o durere cam neplacuta in spate, in dreptul omoplatului, pe partea dreapta. Durere de intensitate 5 sa zic pe o scara de la 1 la 10. Ma deranja cand respiram mai adanc sau cand stateam in anumite pozitii. Ca si cum muschiul inauntru era blocat sau rigid.
A doua seara la fel. Ziua nu aveam nimic, doar noaptea la culcare. M-am apucat de procesat problema. Partea dreapta pt mine care sunt dreptace este partea partenerului, deci m-am gandit ca sotul este "vinovat" cel mai probabil. Gasiti informatii despre lateralitate aici, in postarea anterioara. Iar durerea aparea seara pt ca atunci corpul se opreste din activitatile zilnice si "are timp" si resurse pentru echilibrare si vindecare.
Am identificat zona ca fiind omoplatul si conflictul legat de omoplat "nu ma pot baza pe cineva". Nu este singurul conflict legat de omoplat dar acesta mi se potrivea mie. Celelalte conflicte legate de omoplat sunt: nu pot imbratisa sau tine in brate pe cineva (poate si asta mi se potrivea un pic), nu pot sprijini eu pe cineva, nu am putut ingriji pe cineva drag. Toate conflicte de devalorizare.
Ce inseamna devalorizarea o sa intrebati poate? Atunci cand nu ai incredere ca poti face ceva. Nu sunt in stare sa alerg destul de bine (conflict de devalorizare la picioare pt un atlet), nu sunt in stare sa urc scarile acestea (un copil mic care face apoi febra musculara la picioare), nu sunt in stare sa sustin toate aceste probleme care ma apasa (devalorizare la spate). Mai multe articole despre devalorizare aici. Devalorizarea afecteaza muschii si in fazele mai profunde oasele. Osteoporoza la batrani este o forma de devalorizare, atunci cand acestia nu se mai simt in stare sa faca anumite activitati.
Cum functioneaza mecanismul biologic in cazul devalorizarii? In faza de conflict activ, adica atunci cand simtim lipsa de incredere in noi sau in acea parte a corpului pe care vrem sa o folosim, corpul elimina partea din acel tesut pe care o considera slaba, adica tesutul se subtiaza, pierde celule. In aceasta faza nu simtim durere. Dupa ce ne-am rezolvat conflictul, in faza de vindecare sau de echilibrare, corpul repara acel tesut adaugand celule noi, mai puternice pentru a ne ajuta sa sustinem mai bine activitatea pe care doream sa o efectuam. In aceasta faza simtim durere pentru ca se testeaza terminatiile nervoase. Cu cat conflictul a durat mai mult, cu atat corpul a eliminat mai multe celule slabe si cu atat faza de vindecare/refacere va dura mai mult si va fi mai dureroasa. Va pune pe ganduri treaba asta? sa invatati sa va scurtati conflictele daca nu vreti sa suferiti de dureri luni intregi. Ajuta calmantele? Ajuta atunci cand nu mai suportati durerea pentru ca durerea puternica si prelungita poate duce la recidive, adica conflictul se reactiveaza in acea zona. Simtitm durere deci avem incredere tot mai scazuta in acel muschi sau os, apare iar devalorizarea, subtierea tesutului si iar o luam de la capat cu vindecarea.
Si acum revenind la mine, cum am evoluat eu? O saptamana am simtit durere moderata doar noaptea. In a doua saptamana, durerile s-au intensificat. Le-as fi dat un 8 din 10. Ma durea spatele si ziua, nu puteam respira ca lumea cu plamanul drept pt ca simteam muschiul rigid si dureros iar la fiecare incercare de stranut urlam de durere. Noaptea imi puneam o patura impaturita sub spate ca sa dorm intr-o pozitie mai confortabila. Ma intorceam foarte greu de pe o parte pe alta, cu dureri. Dormeam decent doar pe spate, pozitie in care muschiul statea intins.
Dupa a doua saptamana durerile s-au redus la 3, apoi au disparut. Cu totul, intreg procesul de vindecare a durat aproximativ 16-17 zile. Conflictul insa a fost mai lung, dar am stiut ce am, am asteptat cu rabdare sa imi treaca, mi-am urmarit zilnic starea fara frica, fara sa iau medicamente pentru ca era suportabila. Pentru ca am constientizat cauza, vindecarea a durat mai putin decat conflictul.
Daca aveti probleme cu durerile de spate, atentie la zona. Sunt conflicte diferite. Iata la modul general cateva detalii: zona cervicală/gât - conflict de devalorizare intelectuală (mă simt prost, m-am simțit sub nivelul cuiva într-o anumită situație), zona pieptului - nu pot fi șeful, nu am suficientă autoritate, nu pot fi sef in casa, zona lombara - cuvintele mele nu sunt luate in calcul, vorbesc degeaba pentru ca nu ma asculta nimeni, cuvintele mele nu au greutate, zona sacrala - autodevalorizare de natura sexuala sau legata de nastere.
Multa sanatate tuturor si sper ca v-a folosit postarea mea,
Geo
--------------------------
Vă recomand un scurt curs pentru începători în engleză:
https://www.udemy.com/course/new-german-medicine/?referralCode=C36CC2DEF701A1364318
