Intai explicam conflictul - in natura, animalele adulmeca pe un teritoriu nou pentru a vedea daca este lipsit de pericole. Si oamenii fac la fel, in special copiii pentru ca pentru ei totul este nou, chiar daca o fac inconstient. Mucoasa nazala se imbogateste cu celule noi pentru a eficientiza procesul de adulmecare, numarul de receptori, are loc deci o crestere celulara. Cand conflictul este incheiat, adica ne-am lamurit de statusul mediului in care ne aflam, nu mai adulmecam iar celulele din nas sunt eliminate automat de catre organism, rezultand mucii. Cu cat procesul a fost mai lung, cu atat vor fi mai multi muci. Daca ducem un copil intr-un mall aglomerat, va adulmeca cateva ore. Daca mergem cu un bebelus in concediu cateva zile, va adulmeca macar 1-2 zile pana se va obisnui cu mediul nou. In a doua situatia va avea la finalul conflictului mai multi muci, adica "va fi racit" cum spun mamicile. In realitate, frigul/raceala nu are nimic de-a face cu situatia reala.
Daca mucii nu sunt eliminati la timp si copilul nu poate respira, apare conflictul suplimentar de sufocare (da, altul decat cel initial de adulmecare) si apoi tusea productiva. Despre tuse veti gasi mai multe articole pentru lamuriri suplimentare pe acest blog.
Sa revenim...muci la noi. Copilul fusese cu taica-su in oras cu cateva zile in urma. Asta trebuie sa fie, ma gandesc eu. Pentru un copil crescut la tara intr-un mediu perfect linistit, orasul e un mediu haotic si oarecum stresant. Nuuu, nu m-am stresat in oras, imi zice el. Atunci? Ce te-a stresat? Ce pericol ai adulmecat? Ce situatie stresanta ti-a dat de furca? Nu ii vine nicio idee pana seara cand ne culcam si ne chinuim toata noaptea cu totii sa dormim. Copilul nu putea respira, se trezea non-stop, noi obositi si tot cautand conflictul.
A doua zi...nicio surpriza, apare si tuse productiva. Mai slabuta la inceput. Si pe la pranz, copilul imi spune ca il doare si gatul. Unde, ce, cum...incep eu... imi arata sub barbie pe partea dreapta. Aha...pe dreapta, deci. Ce ti-ai dorit in ultima vreme si nu ai primit? Si stau sa ii explic. Durerea de amigdale se refera la imbucaturi reale sau imaginare - pe stanga ceva ce ai primit si nu ti-a placut iar pe dreapta ceva ce iti doresti, dar nu ai primit. De ex. o veste proasta pe stanga sau o mancare pe care esti fortat sa o mananci iar pe dreapta un cadou de ziua ta care nu vine cand si cum vrei sau o mancare anume la care visezi.
Explicandu-i copilului si tot dandu-i exemple, vad cum isi tot misca un dinte din fata si cum imi spune ca isi doreste sa ii cada odata ca s-a saturat de el. Nu poate manca bine, il doare daca musca ceva cu el, il deranjeaza, se tot misca aiurea, dar nu mai cade odata...si nici nu vrea sa il smulga asa cum il sfatuise taica-su sa nu ii curga mult sange. Bingo! Ne lamurim amandoi...
De mult timp astepti sa iti cada dintele asta? De vreo 2 saptamani se misca, zice el si de cateva zile e tot mai enervant. Si te streseaza? Da, nu vreau sa imi cada si sa il mananc. Ma streseaza la fiecare masa. Ah! Uite adulmecarea. Si vrei mult de tot sa cada, nu? DAAAA! Aha, uite amigdala dreapta.
La vreo 3 zile au trecut mucii, la inca 2 si tusea si amigdala. Dintele a cazut dupa inca vreo 3. Deci simpla constientizare a rezolvat toate conflictele! V-ati lamurit sper cum se leaga lucrurile. Ce faceam daca nu stiam medicina germana? Sirop de tuse probabil, ceva de desfundat nasul, vreo pompita chinuitoare, poate antibiotic pentru amigdala. Nu am luat absolut nimic, doar am discutat cu copilul si i-am explicat ce are.
Sanatate multa, tuturor!
Geo
