Azi cand scriu aceste randuri este sambata. Marti, saptamana aceasta, vine copilul la mine dimineata sa imi spuna ca azi/adica marti va bea multe ceaiuri pentru ca il doare foarte tare gatul si tuseste putin. Cercetez eu gatul cu pricina, nimic deosebit la prima vedere. Il intreb daca il dor si amigdalele - raspunsul vine prompt ca nu. Si intre doua ceaiuri incercam sa vedem care-i baiul.
Tuse seaca si gat inflamat (usturime la inghitire) sunt rezultate ale unui conflict suferit de laringe. Laringele sufera conflicte in doua situatii: 1. o sperietura sau un soc puternic - inclusiv o surpriza placuta cu efect exagerat (am ramas mut) sau 2. un conflict de pierdere teritoriala (ma tem ca voi pierde ceva). Am scris aici foarte clar despre conflictele laringelui. Incercam noi sa cercetam cauza: nu identificam nici o sperietura iar in ceea ce priveste conflictul teritorial copilul imi spune ca se gandise cu cateva zile inainte ca vine iarna iar iarna pt noi inseamna nori, mai putin curent de la panourile fotovoltaice, deci mai putin timp petrecut la laptop, timpul la laptop fiind potentialul conflict de pierdere.
Buuun, o lasam asa pana miercuri cand incep sa "curga" alte simptome muci, ameteala iar spre seara febra si nas infundat.
Hopaaa, stai asa ca asta nu mai e doar pierderea timpului la laptop. Trebuie sapat mai adanc. Si sapand impreuna cu copilul, gasim cauza... in urma cu 3 saptamani fusesem la Brasov unde baietii au vrut parc de aventura. In parcul de aventura, copilul fiind la prima lui incercare pe traseele din copaci, a ramas la un moment dat blocat pe un traseu fara o punte cu rulmenti sub picioare, agatat efectiv in aer la 3 m deasupra solului. Si-a facut si vreo doua vanatai incercand sa revina pe cablu, cel mai apropiat refugiu fiind la aproximativ 5 m de el in urmatorul copac. A reusit singur sa se traga pe cablu pana acolo, intr-o stare de usoara panica (vazut din afara) si mai degraba de nervi la cum tipa nervos la taica-su. Atunci a continuat traseul, momentul s-a terminat cu bine. Iata insa ca l-au ajuns conflictele din urma si le voi explica pe fiecare:
Gatul inflamat si tusea seaca - sperietura, inflamatie a laringelui (a tinut cam 3 zile)
Muci - conflict de adulmecare, cat a stat agatat deasupra solului cu cordelina de siguranta, copilul a adulmecat gravitatea situatiei. Am scris aici despre acest conflict, nu are rost sa reiau detaliile. Aveti acolo explicat cu amanunte.
Ameteala - conflict de cadere (poate fi cadere reala sau imaginara, la un examen de exemplu)- in cazul lui s-a temut ca va cadea din copac. Aici mai aveti cateva articole utile pentru a intelege acest conflict. A tinut o seara.
Febra - ma simt intr-o situatie din care nu stiu cum sa ies, nu ma pot elibera, ma simt in pericol si nu stiu cum sa scap. Pentru ca a aparut seara inainte de culcare si a disparut imediat ce a adormit, febra a fost legata strict de stress-ul copilului ca nu putea adormi din cauza mucilor, nu de faza din copac. Febra este faza activa de conflict, deci imediat ce cauza stress-ului este indepartata, febra dispare.
Nas infundat - conflict de adulmecare incheiat. Mucii sunt celulele eliminate din mucoasa nazala.
Tuse productiva - a aparut in a treia zi din cauza faptului ca nasul a fost infundat. Tusea productiva apare ca urmare a unui conflict de sufocare (copilul nu a putut respira). Daca reusim sa mentinem nasul curat, tusea productiva nu mai apare dupa muci.
Pana aici e clar, dar hai sa va spun continuarea povestii.
Aseara, vineri, copilul vindecat 90%, putea respira, totul ok. Ma ia in schimb pe mine o usturime groaznica in gat de abia puteam bea apa, usturime ce m-a tinut pana dimineata cand a disparut. Virus contagios veti spune, nu? Ha!! FALS! Nu exista asa ceva. Cereti oricarui medic sa va arate o poza reala cu un virus si nu vor putea pt ca nu au. Dar trecem peste...
Va zic imediat ce am avut eu - conflicte total separate de ale copilului dar care au afectat tot laringele.
Seara, dupa aventura de la parc, baietii mei care inca nu isi luasera doza completa de adreanalina au propus inca o "aventura" cu mine in peisaj - urcare la apus de soare cu telecabina pe Tampa la 900m. Telecabina = un cotet zburator, cu sticla de sus pana jos ca sa vezi bine cati metri sunt pana la pietrele de dedesubt. Am urcat aproape vertical 2 minute. La urcare a fost cum a mai fost, m-au luat repede, hai biletul, hai sus, tac pac, baga un film, eram deja in varful muntelui. La intors insa...am avut timp berechet sa cercetez cotetele zburatoare care urcau si coborau pe langa noi si sa imi fac o parere. La un moment dat ma luase deja cu greata si stare de rau la gandul ca tot pe acolo vom cobori. Privelistea de vis, dar mie nu imi pasa decat sa ma vad odata jos cu picioarele pe pamant sigur.
Aici va pun video-ul pe care am avut curajul sa il filmez totusi:
Cu toate acestea fiind spune, copilul e 95% OK, mai are usoare urme de muci, eu sunt 98% OK, mai am usoare urme de durere in gat.
Si cam gata cu aventura.
Sanatate multa tuturor,
Geo
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu