Aveam vreo 16-17 ani, fratele meu cu 8 ani mai mic, eram amandoi la tara, in vacanta, la casa parintilor nostri, singuri - parintii veneau doar in week-end pt ca lucrau, eram supravegheati de bunicii care locuiau alaturi. Intr-o dimineata nu reusesc sa ma ridic din pat - ameteam, mi se facea negru in fata ochilor si cadeam la loc. Am stat asa vreo ora sub privirile ingrozite ale fratelui meu care nu intelegea ce am. Puteam vorbi, dar nu ma puteam ridica din pat. Incercam sa il incurajez. Am reusit sa mananc la un moment dat o bucata de paine, neagra, tin si acum minte, adusa de el. Pana seara am reusit sa mai beau un ceai si cam atat. Am mai avut asemenea episoade, dar niciodata atat de dure. Ameteama m-a tinut vreo 60-90 minute, poate ma bine pana am reusit sa ma dau jos din pat.
Am pus mereu aceste episoade pe lipsa de calciu - atata stiam atunci si asa imi zicea mama.
Explicatia reala - cu putin timp inainte facusem niste "acrobatii" pe role prin curte, am cazut, am facut entorsa iar cazatura in sine a provocat ametelile. Ametelile s-au diminuat in intensitate si au disparut de la sine cand am trecut peste episodul cu cazatura. Ametelile apar la teama de cadere - reala (in acest caz) sau imaginara (teama de a esua la un examen de exemplu) in faza de vindecare.
Multumim, dr. Hamer!
