Cearta cu mama - simptome explicate rapid

 Acum cateva zile m-am certat cu mama pe messenger. Ne-am aruncat furioase cateva cuvinte dure si am incheiat discutia.

Noaptea m-am trezit cu arsuri ingrozitoare la stomac, apoi pe masura ce ma luptam cu stomacul mi-a aparut durere de cap si apoi durere de masele stanga sus. Atat de rele arsurile de stomac incat tuseam de la ele.

Explicatia: arsurile la stomac - conflict ACTIV de furie. Arsurile se opresc imediat daca ne calmam. Retineti - arsuri = conflict activ.

Durere de cap - conflict activ de atac. M-am simtit atacata de cuvintele spuse, dar totodata si de durerea de stomac.

Durere de dinti - conflict de muscatura in faza de vindecare. Pe durata discutiei m-a suparat atat de tare incat imi venea sa o musc. Pe masura ce m-am calmat, a inceput si dintele sa se echilibreze si s-a reparat cu durere. Pe stanga sus pentru ca sunt dreptace si stanga este partea mama-copil. Am mai explicat lateralitatea. De ex. aici...

A doua zi - durere amigdala stanga. Conflict activ de imbucatura nedorita, adica am primit ceva ce nu imi doream si nu reuseam sa il inghit. In cazul meu cearta, imbucatura imaginara. A trecut si acela in cateva ore. 

Cearta a fost scurta, reparatia la fel de scurta. In cateva ore nu mai aveam nimic.

Sanatate multa tuturor,

Geo

--------------------------

 Vă recomand un scurt curs pentru începători în engleză:

https://www.udemy.com/course/new-german-medicine/?referralCode=C36CC2DEF701A1364318

Cum am hotarat ca nu mai vreau sa-mi cada parul

 Da, depinde de mine sa fac ceva daca nu stiati si nu e greu, dar am tot amanat, am tot ignorat...

Cum a inceput povestea concret? Si va explic apoi conflictul...

Acum aproximativ 20 de ani m-am mutat de acasa si am inceput facultatea. Aveam la acea vreme un par lung, bogat, greu, matasos si evident foarte frumos. Purtam o haina de iarna cu guler de blana si eram mandra de felul in care parul meu cadea greu peste acel guler. NU ma consideram frumoasa, rupta din soare, dar parul stiam ca il am frumos. A fost una dintre putinele dati din viata mea cand m-am lasat influentata de anturaj si am decis sa ma vopsesc si eu ca fetele de varsta mea. Daca tot am plecat de acasa, tot sunt studenta, sa fac si eu o treaba importanta daca pana la 19 ani nu am stiut decat sa invat. Sa fiu si eu in rand cu lumea...

M-am vopsit vreo 3 ani pana am decis ca este pierdere de vreme si bani. La momentul la care am decis sa renunt, tocmai ma angajasem la primul meu loc de munca serios, studenta fiind in anul 4. Eram cea mai mica din departament, mascota colegilor mei care erau, cel mai tanar, cu 20 de ani mai in varsta decat mine. Seful meu avea peste 60 de ani, un om serios, foarte bun la suflet, un om minunat care m-a invatat cu rabdare si bunavointa meseria de om de resurse umane, asta dupa ce tot el m-a angajat fara experienta si fara habar de ceea ce urma sa fac.

Tot el insa mi-a provocat si marele conflict care timp de 20 de ani mi-a rarit considerabil podoaba capilara. Cum? Tocmai renuntasem de vreo cateva luni la vopsea. In general imi tineam parul prins la birou, dar in acea zi il lasasem pe spate. Parul meu - jumatate portocaliu (de la jumatate pana la varfuri)  si jumatate castaniu (de la radacina pana la jumatate), dupa sesiunile repetate de vopsea si decolorant, i-a atras atentia sefului meu care a ras fara rautate de mine. M-a socat atat de tare gluma lui nevinovata incat din acel moment parul a inceput sa-mi cada incet, dar sigur.

Dupa vreo 2-3 ani n-am avut ce face si m-am dus la coafor. Parul meu deja arata destul de trist si cadea continuu. Coafeza nu s-a putut abtine si mi-a trantit inca una: "Vai dar ce par rar aveti!". Inca un soc pentru mine si alte smocuri de par cazute unul dupa altul.

Acum dupa 20 de ani parul meu s-a rarit cam la un sfert din cat aveam inainte de a ma vopsi. Normal, ar zice unii, doar e varsta de vina. Categoric NU! spun eu. Nu are varsta nici o legatura. Totul pleaca de la unitatea centrala de procesare, adica creierasul meu socat de primul conflict, conflict inca activ acum la 20 de ani dupa.

O perioada m-am multumit sa ma uit cu jale in oglinda, apoi nu m-am mai uitat deloc, o vreme am evitat sa il pieptan zilnic ca sa nu ma mai enervez. Pe langa faptul ca se rarea zilnic se mai si incalcea ingrozitor incat o sesiune de pieptanat era un calvar. Bateam din picioare de nervi in timp ce ma luptam cu peria sau pieptanul. Il ignoram si gata pentru ca feminitatea, frumusetea si ingrijirea personala mi se pareau subiecte plictisitoare. 

Si apoi m-am decis sa fac ceva dupa ce tot anul 2023 am lucrat cu mine cu theta healing si codul emotiilor. Am schimbat sute de programe limitative si mii de emotii negative. Fara exagerare. Pur si simplu mi-am schimbat mentalitatea si am decis sa am mai multa grija de mine (m-a ajutat si serialul Dubai Bling - unele dintre acele femei sunt un model de feminitate si frumusete pentru mine). Am lucrat pe bani, relatii, dar a functionat si asupra mea ca femeie. Suprinzator am acum lac de unghii, creme, fard de pleoape, o super gama de ingrijirea parului, luciu de buze, ondulator de par si alte nimicuri care ma fac sa ma simt mai ingrijita si frumoasa si pe care inainte nu dadeam doi bani.

Si conflictul? Zi-ne odata conflictul, nu ne mai purta cu vorba :)

Hai ca va zic...

Parul cade din doua motive. Doua, mari si late.

Primul este un conflict de separare de cineva drag care obisnuia sa ne mangaie pe cap. De ex. daca am pierdut o bunica si ea ne mangaia des pe cap, pierderea poate duce in functie de modul in care fiecare persoana percepe situatia bineinteles, la pierderea parului. 

Al doilea...si cazul meu in special...este un conflict de devalorizare legat de par. Adica pe romaneste nu imi place parul meu, il urasc, il detest, il consider oribil si corpul meu il arunca pentru a lasa loc altuia mai bun si frumos sa creasca. Problema este ca de multe ori atunci cand vedem halul in care a ajuns podoaba noastra capilara, adica subtire si rara, conflictul se reactiveaza si ajungem ca ani la rand sa tot cada pentru ca suntem continuu nemultumiti de cum arata.

Uneori parul cade foarte mult la femeile care abia au nascut. Este vorba de conflictul de separare de copil. Mama nu era pregatita pentru viata separata de bebele din burta, nu era pregatita sa il nasca si uneori isi pierde parul. Sunt sanse sa se rezolve prin constientizarea situatiei sau remedii homeopate. Nu intru in detalii pentru ca povestea mea este alta. Sarcina nu mi-a afectat parul. Era afectat deja si nu am observat schimbari pe durata acestei perioade.

Bun, bun, am povestit o multime si...revenind la titlu, ce fac daca tot am hotarit ca nu mai vreau sa imi cada parul. Pai solutia este sa inceapa sa imi placa de el pentru ca organismul meu sa nu il mai respinga. Si cum fac asta? Ingrijindu-l cu cea mai mare atentie si alegand o gama de produse pentru par care eu consider ca ma pot ajuta. Nu conteaza care, nu ma intrebati pentru ca la voi vor functiona altele. Important este ca VOI SA FITI CONVINSI 100% CA ACESTE PRODUSE VA VOR AJUTA. Alegeti produse scumpe, ieftine, naturale, de firma, cu ingrediente fitoase, cu ambalaje colorate sau sidefii...absolut orice va ajuta cu conditia sa credeti si sa fiti convinsi ca va ajuta.

Eu am ales o gama straina, moderata ca pret (30-40 RON un sampon nu ma duce la faliment) dar cu doua ingrediente la care eu nu rezist - aurul si trandafirii. Gama mea contine aur coloidal si extract de trandafir frantuzesc Rosa gallica. Sunt atat de convinsa ca ma ajuta incat dupa o singura utilizare a samponului, a mastii de par si a uleiului, parul nu-mi mai cade, este foarte matasos si parca si mai greu. Pana acum era subtire si urat, moale si zburlit. Nu mai spun ca miroase divin. Ma face sa ma simt frumoasa, eleganta si ingrijita. 

Secretul nu este gama de produse in sine ci faptul ca acestea anuleaza conflictul de devalorizare si parerea proasta pe care o avem despre parul nostru. Acesta astfel incepe incet-incet sa se regenereze.

Bun, cred ca e clar acum.

Va pup si sanatate multa tuturor,

Geo

Update 7 februarie, adica o saptamana dupa: parul nu imi mai cade aproape deloc, doar cateva fire pe zi si inca ceva foarte interesant - si-a schimbat structura. Daca inainte faceam nod cu usurinta la par si statea nodul acolo, acum parul aluneca si nodul se desface singur. Deci firul de par este mai lucios. Se simte mai lucios si la pieptanat. Imi ia doar 1-2 minute sa il pieptan. Inainte ma chinuiam cate 10-15 minute si imi venea sa arunc pieptanul pt ca ma trageam de par ingrozitor. Nu suportam sa fie nimeni prin preajma cand ma pieptanam pentru ca eram foarte nervoasa...pana aici totul bine, mergem inainte. Vedem cat dureaza pana se indeseste. Acum coada este foarte subtire, cam cat un deget de-al meu de la mana. Revin... :) 

--------------------------

 Vă recomand un scurt curs pentru începători în engleză:

https://www.udemy.com/course/new-german-medicine/?referralCode=C36CC2DEF701A1364318

"Junghi" omoplatul drept - nu ma pot baza pe sot

 In 2023 am scris foarte putin. Cunoscand din ce in ce mai bine legile biologice am reusit de multe ori sa anticipez si sa evit conflictele in familia noastra (adica dezechilibrele) si apoi boala (adica faza de vindecare, de echilibrare), am reusit sa oprim procesul inainte de a incepe, am vorbit despre starile si sentimentele noastre in asa fel incat conflictul sa nu indeplineasca cele 3 conditii:

- ne suprinde cand ne asteptam mai putin

- ne tulbura linistea si echilibrul sufletesc

- nu avem cu cine sa impartasim emotiile traite si starile negative prin care am trecut

Cunoscand toate aceste detalii am reusit sa evitam unele conflicte iar pe altele le-am discutat mult astfel incat efectul lor a fost minim.

O sa va scriu totusi despre o situatia mai veche care ma bantuie de vreo 15 ani, dar pe care se pare ca am rezolvat-o in ultimele doua saptamani. Iata povestea:

Sotul meu a lucrat ani buni in domeniul tehnic, service aparatura medicala pe o zona care acoperea toata tara. Numarul de aparate s-a tot marit, firma nu a mai angajat oameni noi pentru ca sefii se temeau ca nu vor putea monitoriza corespunzator oamenii din alte zone decat cea unde firma isi avea sediul. S-a ajuns in situatia in care echipele de service erau plecate 5-6 zile pe saptamana. Ajunsesem sa urasc cuvantul "Arad", "Oradea" si "Satu Mare" pentru ca stiam ca iar raman singura o saptamana. Imi vedeam sotul uneori doar duminica, era neplacut, dar nu catastrofal pentru ca si eu munceam mult, calatoream in interes de serviciu. Ii simteam lipsa, ma mai plangeam, dar mergeam inainte. Eram amandoi ocupati, castigam bani si treaba mergea bine. 

Totul pana cand a venit fiul nostru si m-am trezit singura cu un copil care nu ma lasa sa dorm 2 ore legate pe noapte, un caine care la 5 dimineata trebuia scos la plimbare, mormane de scutece murdare si nici un sprijin. Asta era acum 10 ani.

Sotul si-a schimbat job-ul dupa vreo 4 luni de cautari, firma noua era doar pe 6 judete, vreo 4 ani a fost mai bine, apoi lucrurile au inceput iar sa o ia pe panta descendenta...adica iar eu singura cu toate pe cap cate 2-3 zile pe saptamana. De data asta o gospodarie de un hectar, animale, pasari, curent doar din panourile solare, trai la marginea satului printre livezi, cu mistreti misunand in jurul terenului nostru, bursuci si alte jivine. Si da...si nopti intregi doar eu, copilul si cei 5 caini care erau baza mea.

Am tot discutat problema ani de zile de m-am saturat de subiect. Fara rezultat pentru ca este greu sa fortezi un om caruia ii place meseria lui sa se angajeze intr-un job de birou care nu ii place si pe care il face in sila. In ziua de luni, acum 2 saptamani fix sotul ma anunta ca iar pleaca vreo 2 zile nu mai stiu pe unde. Plecarea de acasa era luni seara si iar urma sa raman singura vreo 3 nopti. M-am posomorit, am incercat sa nu comentez, dar el mi-a vazut fata si m-a rugat sa nu ma supar iar. I-am explicat ca nu pot sa ma prefac vesela cand nu sunt si i-am spus iar ca vreau sa stea mai mult cu mine acasa, sa am pe cine ma baza, sa isi caute ceva online sau mai stiu eu ce. Din pacate nu pentru toata lumea aceasta este o optiune si sotul meu este in categoria oamenilor foarte stabili care nu fac schimbari usor. Doar impinsi foarte tare si trantiti sau amenintati, ceea ce nu intentionam sa fac. Cel putin nu de data asta. Doar m-am suparat, am discutat aceeasi poveste iar, am incercat sa nu arat ca ma deranjeaza ca iar pleaca, am incercat sa imi amintesc ca am mai mult timp pt mine, dar n-a mai functionat si am stat suparata cateva ore.

In final a decis sa nu plece in acea seara desi i-ar fi fost mai usor ci a doua zi dimineata la 7, cu trezire la 6, mai greu pt el. Am apreciat mult decizia, totul bine, m-am descurcat ca de obicei pt ca nu ma lasa cu multe pe cap de fapt ci este doar starea mea proasta dupa ani de stat singura. Am mereu tot ce imi trebuie la indemana, e un om minunat, doar ca nu imi place sa stau singura.

Miercuri seara, adica la 2 zile dupa, m-am trezit la culcare cu o durere cam neplacuta in spate, in dreptul omoplatului, pe partea dreapta. Durere de intensitate 5 sa zic pe o scara de la 1 la 10. Ma deranja cand respiram mai adanc sau cand stateam in anumite pozitii. Ca si cum muschiul inauntru era blocat sau rigid.

A doua seara la fel. Ziua nu aveam nimic, doar noaptea la culcare. M-am apucat de procesat problema. Partea dreapta pt mine care sunt dreptace este partea partenerului, deci m-am gandit ca sotul este "vinovat" cel mai probabil. Gasiti informatii despre lateralitate aici, in postarea anterioara. Iar durerea aparea seara pt ca atunci corpul se opreste din activitatile zilnice si "are timp" si resurse pentru echilibrare si vindecare.

Am identificat zona ca fiind omoplatul si conflictul legat de omoplat "nu ma pot baza pe cineva". Nu este singurul conflict legat de omoplat dar acesta mi se potrivea mie. Celelalte conflicte legate de omoplat sunt: nu pot imbratisa sau tine in brate pe cineva (poate si asta mi se potrivea un pic), nu pot sprijini eu pe cineva, nu am putut ingriji pe cineva drag. Toate conflicte de devalorizare.

Ce inseamna devalorizarea o sa intrebati poate? Atunci cand nu ai incredere ca poti face ceva. Nu sunt in stare sa alerg destul de bine (conflict de devalorizare la picioare pt un atlet), nu sunt in stare sa urc scarile acestea (un copil mic care face apoi febra musculara la picioare), nu sunt in stare sa sustin toate aceste probleme care ma apasa (devalorizare la spate). Mai multe articole despre devalorizare aici. Devalorizarea afecteaza muschii si in fazele mai profunde oasele. Osteoporoza la batrani este o forma de devalorizare, atunci cand acestia nu se mai simt in stare sa faca anumite activitati. 

Cum functioneaza mecanismul biologic in cazul devalorizarii? In faza de conflict activ, adica atunci cand simtim lipsa de incredere in noi sau in acea parte a corpului pe care vrem sa o folosim, corpul elimina partea din acel tesut pe care o considera slaba, adica tesutul se subtiaza, pierde celule. In aceasta faza nu simtim durere. Dupa ce ne-am rezolvat conflictul, in faza de vindecare sau de echilibrare, corpul repara acel tesut adaugand celule noi, mai puternice pentru a ne ajuta sa sustinem mai bine activitatea pe care doream sa o efectuam. In aceasta faza simtim durere pentru ca se testeaza terminatiile nervoase. Cu cat conflictul a durat mai mult, cu atat corpul a eliminat mai multe celule slabe si cu atat faza de vindecare/refacere va dura mai mult si va fi mai dureroasa. Va pune pe ganduri treaba asta? sa invatati sa va scurtati conflictele daca nu vreti sa suferiti de dureri luni intregi. Ajuta calmantele? Ajuta atunci cand nu mai suportati durerea pentru ca durerea puternica si prelungita poate duce la recidive, adica conflictul se reactiveaza in acea zona. Simtitm durere deci avem incredere tot mai scazuta in acel muschi sau os, apare iar devalorizarea, subtierea tesutului si iar o luam de la capat cu vindecarea.

Si acum revenind la mine, cum am evoluat eu? O saptamana am simtit durere moderata doar noaptea. In a doua saptamana, durerile s-au intensificat. Le-as fi dat un 8 din 10. Ma durea spatele si ziua, nu puteam respira ca lumea cu plamanul drept pt ca simteam muschiul rigid si dureros iar la fiecare incercare de stranut urlam de durere. Noaptea imi puneam o patura impaturita sub spate ca sa dorm intr-o pozitie mai confortabila. Ma intorceam foarte greu de pe o parte pe alta, cu dureri. Dormeam decent doar pe spate, pozitie in care muschiul statea intins. 

Dupa a doua saptamana durerile s-au redus la 3, apoi au disparut. Cu totul, intreg procesul de vindecare a durat aproximativ 16-17 zile. Conflictul insa a fost mai lung, dar am stiut ce am, am asteptat cu rabdare sa imi treaca, mi-am urmarit zilnic starea fara frica, fara sa iau medicamente pentru ca era suportabila. Pentru ca am constientizat cauza, vindecarea a durat mai putin decat conflictul.

Daca aveti probleme cu durerile de spate, atentie la zona. Sunt conflicte diferite. Iata la modul general cateva detalii: zona cervicală/gât - conflict de devalorizare intelectuală (mă simt prost, m-am simțit sub nivelul cuiva într-o anumită situație), zona pieptului - nu pot fi șeful, nu am suficientă autoritate, nu pot fi sef in casa, zona lombara - cuvintele mele nu sunt luate in calcul, vorbesc degeaba pentru ca nu ma asculta nimeni, cuvintele mele nu au greutate, zona sacrala - autodevalorizare de natura sexuala sau legata de nastere. 

Multa sanatate tuturor si sper ca v-a folosit postarea mea,

Geo

--------------------------

 Vă recomand un scurt curs pentru începători în engleză:

https://www.udemy.com/course/new-german-medicine/?referralCode=C36CC2DEF701A1364318

Despre tartru din perspectiva NMG si dovada ca nu este generat de dulciuri sau fumat

Orice articol din domeniul medical pe care l-am citit online justifica aparitia tartrului ca fiind cauzata de urmatoarele: nivelul scazut de saliva, alimentele si fumatul. Printre alimente sunt enumerate carbohidratii (adica tot ce contine faina, paine, biscuiti, dulciuri diverse), zaharurile (bomboane, prajituri,inclusiv fructe, sucuri acidulate). Puteti citi mai multe aici - este primul articol pe care mi s-a oprit privirea, articol provenind de pe un site din domeniul stomatologic al unei clinici foarte mari si renumite, cu tehnologie de ultima generatie si tot tacamul - https://www.dentestet.ro/blog/tartrul-dentar-ce-este-cauzele-aparitiei-tipuri-de-tratament

Bun. Si cine sunt eu sa combat asa ceva? Nu eu combat ci renumitul dr. Geerd Ryke Hamer, medic cu ani de experienta si studiu, mult combatut si hulit. Eu doar aduc o dovada personala care il sustine pe dr. Hamer.

Daca tartrul ar fi provocat de saliva, alimente sau fumat, nu ar fi normal ca el sa se depuna uniform pe masele de exemplu? Nu avem aceeasi saliva in intreaga gura sau nu mancam alimente cu dintii prezenti toti in acelasi loc? Intreb si eu...

Maselele mele din partea stanga sus - impecabile, fara pic de tartru:

Si cele din dreapta, tot sus, dar pline de tartru ceva de groaza:

Oare de ce?

Mananc mai mult pe o parte si mai putin pe alta? Nu, nici vorba si chiar daca as manca, mancarea se plimba prin gura destul cat substantele "periculoase" sa fie raspandite peste tot.

Si atunci de ce?

Evident smaltul dintilor cu tartru este diferit de cel al celorlalti. Oare de ce?

Medicina germana evident ne da explicatia, foarte clara.

Este eternul conflict asociat dintilor si intregului sistem digestiv in general, furie, nervi, dorinta de a musca, de a te razbuna pe cineva care ti-a facut rau. Asa cum cainii se musca intre ei atunci cand sunt furiosi si oamenii au biologic aceeasi tendinta, doar ca regulile sociale si normele etice nu le permit. Si atunci ce fac? Pai apar diverse dezechilibre de-a lungul sistemului digestiv, acolo unde suntem mai sensibili. Unii fac carii cu duiumul si au dintii distrusi pentru ca au vrut sa muste adversarul si nu au putut, altii arsuri la stomac, altora li se umfla amigdalele, altii au greata si diaree incercand sa dea afara diverse imbucaturi toxice (situatii, nu mancare), altii se constipa incercand sa-si marcheze teritoriul si tot asa.

Pai si ce-i cu tartrul meu?

Aici intervine termenul de lateralitate definit de dr. Hamer. Persoanele dreptace au pe partea stanga conflicte legate de mama sau copii iar pe partea dreapta conflicte legate de perteneri. La stangaci este invers. De ce dreptacii pe stanga? Pentru ca o mama dreptace isi tine copilul in stanga cand ii da de mancare. Stanga este partea mamei sau o copiilor (a animalelor de companie si a tuturor celor pe care ii consideram mama sau copii pt noi) si dreapta a partenerilor (adica tata, sotul, vecini, colegi, etc, toti care nu ne sunt mama sau copil). Si sotul poate fi pe stanga daca il privim ca pe un copil si nu ca pe un partener real de viata.

Lateralitatea la majoritatea organelor ne ajuta sa vedem cine ne-a provocat conflictul. Daca pe o mama dreptace o doare spatele de exemplu pe dreapta, inseamna ca este posibil ca acel conflict sa fie provocat de partener. Daca i se strica dintii pe stanga, posibil sa fi simtit furie fata de propria mama care la un moment dat i-a impus sa faca ceva ce nu isi dorea. Cred ca e clar...

Eu sunt dreptace, deci dintii mei pe dreapta sunt legati de cineva din categoria partener. Cum ii am de cand ma stiu asa cu tartru, vinovatul nu este sotul ci tata care atunci cand eram mica a fost foarte dur cu mine. Nu intru in detalii. Duritate si presiune psihica dincolo de normal. Nu luam o varga la fund ci un bocanc militar in spate. Din acestea...

Bun, bun si acum sa revenim la tartru. Cum apare el?

Dr. Hamer spune asa: cand la dinti este afectat tartrul inseamna ca am suferit un conflict de "nu am voie sa musc", cand este dentina inseamna ca "nu pot fizic, ca adversarul este mai puternic". Cum eu am si tartru, si carii in acea zona, inseamna ca m-am "bucurat" de ambele conflicte simultan.

Tartrul apare pe smaltul afectat. Smaltul sanatos este atat de puternic si de lucios incat o biata bomboana sau un mar, nu au nicio sansa. Doar atunci cand tartrul isi pierde din luciu, adica se degradeaza in urma unui conflict intern, permite mineralelor din saliva sa se depuna. 

Interesanta treaba, nu?

Si cum se rezolva problema? Detartrajul nu este cea mai buna solutie. Tartrul de multe ori tine dintii conectati impreuna si in urma detartrajului, va spun din experienta celor apropiati, ajungem sa pierdem dintii care nu se mai tin bine pentru ca gingia nu a avut timp sa isi revina. Detartrajul este o solutie brutala. Problema se rezolva scapand de conflictele pe care le avem cu persoanele pe care am vrut sa le muscam si nu am putut. A mima ca muscam o persoana muscand dintr-un morcov sau mar poate fi o solutie, dar e cam complicat dupa 30 de ani de conflict. Iar eu cu tata...imi e mila de el acum ca e batran incat nu ma mai indur sa il musc. Uneori mi se intampla la incisivii din fata jos sa cada bucatile de tartru singure, dar se formeaza apoi la loc. Probabil ca atunci cand vom reusi sa ne depasim complet conflictele vom avea si dinti impecabili.

Ce parere aveti?

Aveti grija de voi, 

Geo

--------------------------

Aveti aici si un curs in engleza pentru incepatori daca va intereseaza:

https://www.udemy.com/course/new-german-medicine/?referralCode=C36CC2DEF701A1364318 

Ce carti de Medicina Germana folosesc si recomand?

 

https://shop.hominix.de/ro/carti/67-noilelegibiologicevol1editia6.html

Cartea de mai sus mi se pare cea mai buna din tot ce am gasit - am avut onoarea sa fiu printre membrii grupului de Facebook si sa contribui si eu cu cateva cazuri care se regasesc in carte.

Cartea este la Editia 6 si din pacate autorul a dorit sa o dezvolte in mai multe volume, ceea ce a facut ca o parte dintre capitolele din primele editii, capitole precum Dintii sa fie scoase, urmand a fi apoi incluse in Volumul 2, ceea ce nu s-a mai intamplat, autorul concentrandu-se pe alte arii precum hemeopatia. Deci ar fi util sa gasiti si prima editie pe langa aceasta curenta. Cea curenta are mult mai multe cazuri, dar ii lipsesc capitole din primele editii.

Inca o carte buna este cea de mai jos care trateaza pe larg subiectul alergiilor din perspectiva NMG. Din pacate nu s-a mai tiparit de vreo 2 ani. Incercati sa o gasiti poate pe undeva second:

Un alt autor care sa inteleaga si sa explice atat de bine Noua medicina germana nu am mai gasit inca. Il recomand cu caldura pe Gabriel Margarit.

Numai bine,

Geo

--------------------------

 Vă recomand un scurt curs pentru începători în engleză:

https://www.udemy.com/course/new-german-medicine/?referralCode=C36CC2DEF701A1364318

Jumatate de fata umflata timp de 2 zile, proces de reparatie os maxilar...si sforait

O persoana foarte apropiata are la munca o serie de clienti VIP foarte dificili. Dificili cu D mare in fata carora nu are niciun cuvant de spus. Trebuie doar sa taca si sa le suporte fitele, figurile, greata, mizeriile, acuzatiile, piticii...si ce mai vreti voi. Clienti exagerat de exigenti, tinuti in brate de sefii din firma persoanei de care va vorbesc. Ii fac viata un cosmar de luni de zile, de cand au devenit clienti. Isi permit orice pentru ca stiu ca pot. Suna fara ezitare in week-end si la ore imposibile, cer tot felul de absurditati si sunt o pacoste. 

In perioada  de o saptamana in care acestor clienti li s-a facut training-ul pe aparatele pe care le-au primit...si pe care nu le voiau, dar le-au fost impuse de catre managerul lor general, persoana de care va vorbesc a fost cu nervii la pamant. Au facut tot posibilul sa scape de aparatele pe care nu le voiau, au insistat ca nu functioneaza precum cele pe care le avusesera, s-au aratat dezinteresati sa invete in speranta ca vechile aparate le vor fi returnate ceea ce nu s-a intamplat pentru ca firma voia sa faca economie la facturi si de asta a schimbat furnizorul initial. Nu mai insist...persoana de care va vorbesc a avut o saptamana de calvar atunci cu o echipa de bestii dezlantuite, pline de fite si greata. O saptamana intreaga persoana a sforait de nu putea nimeni sa doarma in preajma. Medicina germana explica sforaitul ca fiind modul unei persoane de a spune in somn ce nu poate spune fata in fata cuiva. 

De atunci telefoane peste telefoane din partea lor cu tot felul de intrebari stupide pentru ca nu au chef sa citeasca manualul de utilizare, nu au chef sa fie atente la raspunsurile primite, nu gandesc...ma rog. De cand au devenit clienti nu au creat decat probleme persoanei apropiate mie, nervi, bataie de cap, telefoane la ore nepotrivite cu cele mai stupide intrebari si probleme.

Acum aproximativ 2 saptamani au stricat niste piese si a fost nevoie de o noua interventie, presiune din partea departamentului de vanzari ca interventia sa se faca cu prioritate...desi nu sunt clientii care aduc cele mai mari venituri in firma, telefoane de la manageri, presiune, presiune...si nu stiu daca am mentionat :) inca o tura de stress si presiune ca totul sa fie facut...IERI.

In 13 februarie persoana cunoscuta mie a avut dureri la maxilar in zona unei masele care mai avusese probleme anterior. Durerile au aparut in ziua in care s-a efectuat interventia la clientul "VIP", client care pe durata interventiei iarasi a facut fite si figuri. Durerile indicau un conflict activ de muscatura si au durat pana in 19-20 februarie. Uneori durerile au fost mai puternice, necesitand medicamente antiinflamatoare care sa le faca suportabile. 

Din 22 februarie zona unde se afla maseaua s-a umflat usor, in 23 tot mai tare ajungand in 24 si 25 sa fie jumatate de fata umflata - cea dreapta, cu tot cu ochi (cu care mai vedea doar pe jumatate din cauza umflaturii), umflatura ducandu-se usor peste nas si la ochiul stang. Fata arata ca aceea a unui boxer batut care isi revine dupa un meci, fara vanatai. Doar umflatura care desfigura fata. Pe 23 seara in prima seara cu umflatura foarte puternica, persoana a suferit si de o stare de frig foarte puternica. 23 si 24 au fost zilele de apogeu. Pe toata durata procesului a aparut si stare de somnolenta, aceasta fiind pe 23 si 24 la nivel maxim de asemenea. Aceasta se explica prin faptul ca energia organismului este directionata catre zona reparatiei, corpul cerand odihna.

Pe 23 cand umflatura a devenit parca scapata de sub control am fost intrebata daca ar fi cazul sa se apeleze la antibiotic. Am raspuns - categoric NU si o sa si explic de ce. Am intrebat si persoana daca simte nevoia de antibiotic. Mi-a spus ca nu, ca starea generala este acceptabila, nu atat de rea precum parea din afara uitandu-te la umflatura si durerile destul de suportabile. 

Pe 26 si 27 umflatura a tot scazut, pe 26 mai era cam un sfert din cat fusese anterior, astazi, 27 februarie nu se mai observa aproape deloc, poate 5%.

Pe durata cat fata a fost umflata foarte tare, maseaua sensibila se si clatina foarte tare iar persoana simtea intepaturi si furnicaturi prin falca pe langa o durere moderata, mai usor suportabila decat cea din perioada de conflict activ si care nu a necesitat calmante. Maseaua se clatina pentru ca osul in care aceasta trebuia sa se tina era in reparatie. Astazi 27 nu se mai clatina si nici nu mai doare la atingere.

Si acum sa explic ce s-a intamplat concret:

- 13 - 21 februarie, conflict activ de muscatura care a afectat osul maxilarului, conflictul fiind "Vreau sa musc acest inamic, dar nu pot pentru ca este mult mai puternic decat mine". Conflict de devalorizare in care te simti mai slab si nu crezi ca poti sa faci o actiune, in acest caz nu poti sa musti. Normal - clienti VIP, manageri, toti impotriva unui singur om care nu a reusit sa faca un aparat sa mearga...ieri...ci s-a chinuit 3 ore ca un incompetent, nu? Totul dupa ce episoade similare care au tot macinat osul maxilarului s-au tot intamplat in ultimele cateva luni; vizita la client a fost luni in data de 13, durerea care a aratat conflictul ca fiind inca activ tinand mai mult de o saptamana; in aceasta perioada osul s-a tot deteriorat pierzand din celule, problema fiind deja veche; Explicatia conflictului - organismul elimina celulele slabe incapabile sa sustina "muscatura" urmand sa le inlocuiasca cu altele mai puternice. In aceasta perioada durerea a fost generata de conflictul activ de la dinte. Osul nu doare in aceasta etapa.

 - 22 - 27 februarie (si inca nu e gata, dar aproape) - perioada de reparatie, cu umflatura (edem), durere moderata, furnicaturi (reparatie a terminatiilor nervoase), perioada in care organismul inlocuieste celulele eliminate anterior cu altele mai puternice care sa poate sustine "muscatura" asupra inamicului. Umflatura a reprezentat acumulare de lichid in zona, NU PUROI (acela apare la dizolvarea tesuturilor de care nu mai este nevoie in faza de vindecare, precum la conflictul de adulmecare, la otita, etc.) lichid care sustine reparatia si protejeaza tesuturile pe durata reparatiei. Nu a existat febra absolut deloc. Starea de frig din 23 februarie a fost rezolvata cu ajutorul unor paturi de lana naturala foarte groase care au fost folosite jumatate de noapte iar apoi nu a mai fost nevoie de ele. Durerea este generata de reparatia de la os de aceasta data. 

Pe durata reparatiei s-au baut multe lichide (evident corpul are nevoie de ele), s-a mancat mancare usoara, ca si pastile - ginseng si zinc pentru fortificare si cam atat. Antibioticele ar fi oprit procesul de reparatie si ar fi facut mai rau pentru ca organismul le percepe ca pe o forma de otrava de care se ocupa cu prioritate pentru a o elimina din sistem. Dupa ce acestea sunt eliminate, procesul de reparatie se reia. Antibioticele sunt utile numai in cazul in care conflictul a fost de foarte lunga durata, organismul foarte slabit si este necesara o suspendare a operatiunii de reparatie pentru a lasa organismului ragaz sa isi adune cat de cat resurse si energie. Fiind o persoana tanara, in putere, nu a fost necesara suspendarea procesului de reparatie. 

Ce altceva sa va mai spun? Mare atentie la recidive! Muscati adversarii cu incredere ca sa nu intrati iar in faza de conflict activ. Glumesc...dar...animelele nu au prea multe carii, nu? pentru ca nu au norme etice de comportament si se musca atunci cand sunt furioase, nu? :)

Sanatate multa tuturor,

Geo

--------------------------

 Vă recomand un scurt curs pentru începători în engleză:

https://www.udemy.com/course/new-german-medicine/?referralCode=C36CC2DEF701A1364318

Un Craciun plin de conflicte in 2022: durere amigdala stanga, tuse seaca, digestie oprita, masea sparta, gust amar

 

 Mda...cam asa ma simt, ca felina asta din imagine :). O sa incep prin a mentiona ca sunt constienta de faptul ca eu sunt cea care creeaza realitatea in care traieste, ca eu sunt responsabila pentru ce mi s-a intamplat, dar inca nu stiu cum sa imi vindec traumele din copilarie, traume care si acum la 35 de ani dupa sunt foarte vii. Lucrez la ele, dar pana o sa reusesc sa le vindec va povestesc despre Craciunul de anul acesta, ce "bucurii" mi-a adus si sa va dau explicatii pentru fiecare "bucurie" in parte ca sa stiti sa nu va panicati daca va confruntati si voi cu ele.

Sa incepem: de prin 2003, adica de multi ani, mama mea, fortata de faptul ca si-a pierdut locul de munca, a acceptat pozitia de asistent maternal pentru o fetita cu handicap si retard mental, "fetita" care acum are 23 de ani. Mama s-a pensionat acum 5 ani aproximativ, dar au decis, mai mult la presiunea tatei, sa mentina contractul pana cand aceasta persoana termina liceul ( a urmat un soi de scoala liceala profesionala unde sunt acceptate si persoane cu handicap). Pana aici totul frumos...doar ca, mama este epuizata si are nevoie de o pauza iar tata este cel care pune presiune pentru mentinerea contractului pt ca are nevoie de bani...pentru nevoile lui, care nu sunt si ale familiei.

Aceasta situatie, cumulata cu faptul ca noi avem gospodarie mare, cu animale care nu ne prea permite sa calatorim, ne-a dus in situatia in care o vad pe mama de doar 2 ori pe an si atunci doar 2-3 zile, de fiecare data obosita, epuizata psihic pentru ca a ingriji fizic o asemenea persoana nu este usor, nu intru in detaliu. In plus, aceasta persoana este una foarte dificila, mama se descurca greu cu ea, nu o asculta, daca iese cu ea undeva, loveste oamenii pe strada, tipa, nu vrea sa mai revina acasa decat atunci cand vrea ea, pe drumul pe care vrea ea...ma rog, o situatie dificila. Mi-as dori ca parintii mei sa petreaca mai mult timp cu noi, mai ales cu nepotul lor pentru ca numar efectiv zilele pe care le-au petrecut cu el in cei 9 ani pe care ii are. 

Tata este un om dificil, se enerveaza usor, pierde multi bani aiurea cu viciile lui, are multe frustrari, reactioneaza violent, nu stie sa se comporte ca un bunic, nu stie sa spuna povesti sau sa se joace. Printre putinele relatii pe care le-a avut cu nepotul lui l-a acuzat ca a vrut sa ii arunce intentionat cu un papuc in cap, in conditiile in care copilul, la 6 ani atunci, se juca cu cateii, aruncand cu slapii iar tata s-a nimerit prin preajma. Tata are mari probleme de comunicare, inteligenta emotionala foarte scazuta, uneori minte si da vina pe altii si se comporta ca un copil de gradinita. Cred ca v-ati facut o parere si nu mai insist...

In 21 decembrie, cand au pornit toate conflictele mele, am primit un telefon. Pe ecran scria "mama", dar era tata care m-a salutat si nu a mai zis nimic. Am crezut ca a patit ceva, ca s-a intamplat ceva, nu stiam de ce nu vorbeste. Mi-a zis ca e totul OK, el doar sta langa telefon si asteapta sa se prefaca ca e Mos Craciun!! Am crezut ca nu am auzit bine...mi-a spus ca el trebuie sa vorbeasca tare si gros ca si cum ar veni Mos Craciun iar in timpul asta mama trebuie sa mearga repede sa puna sub brad cadouri pentru "fata lor" de doar 23 de ani. Am ramas "muta", retineti expresia pt ca din cauza asta tusesc de 7 zile continuu. Ne-am urat la revedere si am inchis fara sa imi vina sa cred ce aud. Mi s-a facut negru in fata ochilor si am simtit cum ma ia cu durere la stomac de nervi.

La cateva minute m-a sunat mama si mi-a explicat ca au sunat la mine din greseala in timp ce faceau sceneta cu Mos Craciun. Nu imi gaseam cuvintele de nervi. Pentru nepotul lor nu au bani de cadouri (cu exceptia a ceea ce pune mama deoparte fara sa stie tata pt ca altfel ii ia si ii cheltuie si pe aceia), se descurca greu cu banii desi au 3 surse foarte bune de venit care le-ar permite sa traiasca foarte bine (tot din cauza cheltuielilor lui absurde si a datoriilor in care se zbate), nepotului lor nu stau sa ii spuna povesti, la noi nu au timp sa vina in vizita dar pentru o straina de 23 de ani au bani si de cadouri si timp de facut scenete jenante cu Mos Craciun. Mama mi-a spus ca ea e la mijloc si este prea epuizata sa mai explice. Fata pe care o cresc este foarte dificila si este capabila daca nu i se fac toate mofturile sa ii faca creierii praf mamei zile in sir.

Din seara de 21 decembrie a inceput pentru mine lungul sir de conflicte si vi le explic pe rand:

- durere amigdala stanga - inghiteam cu greu orice - doar stanga. Explicatia: "mi-a ramas ceva/o imbucatura in gat si nu pot inghiti". Se refera si la situatii reale, dar si imaginare cum era cazul meu. Pur si simplu nu puteam inghiti situatia. La dreapta este alt conflict - "vreau sa primesc o imbucatura (reala sau imaginara) si nu o primesc. Durerea apare din cauza faptului ca amigdala se mareste. Cu cat conflictul este de durata mai mare, cu atat creste amigdala mai mult si doare mai tare. Cand conflictul se finalizeaza, tesutul crescut suplimentar se destrama. Poate aparea puroi daca conflictul a fost de lunga durata. Antibioticele nu fac decat sa opreasca procesul de vindecare, proces care este reluat atunci cand corpul le-a eliminat. Deci...cand apare durerea, rezolvati urgent conflictul.

- tuse seaca care tine de 7 zile si 6 nopti si inca nu mi-a trecut. Tusea seaca are 3 posibile cauze: 1. sperietura puternica care afecteaza laringele (nu este cazul meu aici), 2. conflict de pierdere de teritoriu (nu este cazul) care se simte in plamani pt ca afecteaza bronhiile si 3. conflict de surpriza neplacuta foarte puternica, "am ramas mut" care afecteaza tot laringele - evident cazul meu; situatia m-a surprins foarte, foarte neplacut, m-am enervat la culme. Despre tuse seaca am mai scris aici, dar cu alte cauze. Tusea este faza de vindecare, sensibilitatea gatului fiind data de tesutul care se echilibreaza.

- digestie oprita aproximativ 3 zile - am mancat cu greu pentru ca nu prea imi era foame, tot ce mancam simteam ca imi cade in stomac ca un bolovan, simteam mult aer ca imi iese inapoi pe gat, am mancat intr-o dimineata niste peste marinat si spre seara inca il aveam in stomac, simteam pe gat gust de peste marinat; sistemul digestiv de la cavitatea bucala pana la intestine este afectat de conflicte de furie. Ciudat este ca am simtit nevoia spre ziua 4 sa mananc galbenusuri fierte de ou, fara albus. Simteam ca imi fac bine, probabil corpul cerea proteine sa se refaca si mancam cate 4-5 odata.

- masea sparta - pe partea dreapta, partea partenerului (prin partener de data asta intelegand tata), eu fiind dreptace am o masea gaurita destul de tare din care s-a rupt o bucata de la conflictul de furie. Dintii sunt afectati atunci cand dorim sa muscam pe cineva, in cazul lui voiam sa il macin in masele de nervi. Un colt de masea mi s-a spart atat de urat incat simteam cum imi taie limba cand inghit. La 3 dimineata imi pileam maseaua cu o pila mica de lucru manual pentru ca nu puteam sa dorm - simteam cum imi zgarie limba cand stateam culcata;

- gust amar in gura dupa 3 zile cand am simtit cum porneste iar digestia si incepe sa imi fie foame - fierea este efectata de conflicte de furie si indignare. Mai este cazul sa explic? Fierea mea isi revenise intr-un final din conflict.

- ceva muci - conflict de adulmecare, am adulmecat situatia sa inteleg mai bine ce se intampla. Despre aparitia mucilor am scris aici - nu are rost sa detaliez iar. 

Dupa o saptamana inca mai am tuse seaca, destul de enervanta si ceva muci. Ca sa va dati seama cat de "muta" am ramas de situatie. Sunt trista, dezamagita, furia mi-a mai trecut si indignarea. De Craciun am refuzat sa sun acasa sa urez ceva, nu ma simteam in stare.

Ce fac acum...astept sa imi treaca de tot si m-am apucat sa fac afirmatii ca sa dau o nota pozitiva situatiei - "Multumesc ca am parinti buni care ma iubesc, ma apreciaza si au timp pentru mine" - Universul o sa ma auda si o sa sa imi dea lucrurile pentru care multumesc...inca sunt trista, dar ma simt un pic mai bine dupa afirmatia asta.

Sanatate multa tuturor si multumesc ca ati citit o postare atat de lunga!

Geo

--------------------------

 Vă recomand un scurt curs pentru începători în engleză:

https://www.udemy.com/course/new-german-medicine/?referralCode=C36CC2DEF701A1364318