Da, depinde de mine sa fac ceva daca nu stiati si nu e greu, dar am tot amanat, am tot ignorat...
Cum a inceput povestea concret? Si va explic apoi conflictul...
Acum aproximativ 20 de ani m-am mutat de acasa si am inceput facultatea. Aveam la acea vreme un par lung, bogat, greu, matasos si evident foarte frumos. Purtam o haina de iarna cu guler de blana si eram mandra de felul in care parul meu cadea greu peste acel guler. NU ma consideram frumoasa, rupta din soare, dar parul stiam ca il am frumos. A fost una dintre putinele dati din viata mea cand m-am lasat influentata de anturaj si am decis sa ma vopsesc si eu ca fetele de varsta mea. Daca tot am plecat de acasa, tot sunt studenta, sa fac si eu o treaba importanta daca pana la 19 ani nu am stiut decat sa invat. Sa fiu si eu in rand cu lumea...
M-am vopsit vreo 3 ani pana am decis ca este pierdere de vreme si bani. La momentul la care am decis sa renunt, tocmai ma angajasem la primul meu loc de munca serios, studenta fiind in anul 4. Eram cea mai mica din departament, mascota colegilor mei care erau, cel mai tanar, cu 20 de ani mai in varsta decat mine. Seful meu avea peste 60 de ani, un om serios, foarte bun la suflet, un om minunat care m-a invatat cu rabdare si bunavointa meseria de om de resurse umane, asta dupa ce tot el m-a angajat fara experienta si fara habar de ceea ce urma sa fac.
Tot el insa mi-a provocat si marele conflict care timp de 20 de ani mi-a rarit considerabil podoaba capilara. Cum? Tocmai renuntasem de vreo cateva luni la vopsea. In general imi tineam parul prins la birou, dar in acea zi il lasasem pe spate. Parul meu - jumatate portocaliu (de la jumatate pana la varfuri) si jumatate castaniu (de la radacina pana la jumatate), dupa sesiunile repetate de vopsea si decolorant, i-a atras atentia sefului meu care a ras fara rautate de mine. M-a socat atat de tare gluma lui nevinovata incat din acel moment parul a inceput sa-mi cada incet, dar sigur.
Dupa vreo 2-3 ani n-am avut ce face si m-am dus la coafor. Parul meu deja arata destul de trist si cadea continuu. Coafeza nu s-a putut abtine si mi-a trantit inca una: "Vai dar ce par rar aveti!". Inca un soc pentru mine si alte smocuri de par cazute unul dupa altul.
Acum dupa 20 de ani parul meu s-a rarit cam la un sfert din cat aveam inainte de a ma vopsi. Normal, ar zice unii, doar e varsta de vina. Categoric NU! spun eu. Nu are varsta nici o legatura. Totul pleaca de la unitatea centrala de procesare, adica creierasul meu socat de primul conflict, conflict inca activ acum la 20 de ani dupa.
O perioada m-am multumit sa ma uit cu jale in oglinda, apoi nu m-am mai uitat deloc, o vreme am evitat sa il pieptan zilnic ca sa nu ma mai enervez. Pe langa faptul ca se rarea zilnic se mai si incalcea ingrozitor incat o sesiune de pieptanat era un calvar. Bateam din picioare de nervi in timp ce ma luptam cu peria sau pieptanul. Il ignoram si gata pentru ca feminitatea, frumusetea si ingrijirea personala mi se pareau subiecte plictisitoare.
Si apoi m-am decis sa fac ceva dupa ce tot anul 2023 am lucrat cu mine cu theta healing si codul emotiilor. Am schimbat sute de programe limitative si mii de emotii negative. Fara exagerare. Pur si simplu mi-am schimbat mentalitatea si am decis sa am mai multa grija de mine (m-a ajutat si serialul Dubai Bling - unele dintre acele femei sunt un model de feminitate si frumusete pentru mine). Am lucrat pe bani, relatii, dar a functionat si asupra mea ca femeie. Suprinzator am acum lac de unghii, creme, fard de pleoape, o super gama de ingrijirea parului, luciu de buze, ondulator de par si alte nimicuri care ma fac sa ma simt mai ingrijita si frumoasa si pe care inainte nu dadeam doi bani.
Si conflictul? Zi-ne odata conflictul, nu ne mai purta cu vorba :)
Hai ca va zic...
Parul cade din doua motive. Doua, mari si late.
Primul este un conflict de separare de cineva drag care obisnuia sa ne mangaie pe cap. De ex. daca am pierdut o bunica si ea ne mangaia des pe cap, pierderea poate duce in functie de modul in care fiecare persoana percepe situatia bineinteles, la pierderea parului.
Al doilea...si cazul meu in special...este un conflict de devalorizare legat de par. Adica pe romaneste nu imi place parul meu, il urasc, il detest, il consider oribil si corpul meu il arunca pentru a lasa loc altuia mai bun si frumos sa creasca. Problema este ca de multe ori atunci cand vedem halul in care a ajuns podoaba noastra capilara, adica subtire si rara, conflictul se reactiveaza si ajungem ca ani la rand sa tot cada pentru ca suntem continuu nemultumiti de cum arata.
Uneori parul cade foarte mult la femeile care abia au nascut. Este vorba de conflictul de separare de copil. Mama nu era pregatita pentru viata separata de bebele din burta, nu era pregatita sa il nasca si uneori isi pierde parul. Sunt sanse sa se rezolve prin constientizarea situatiei sau remedii homeopate. Nu intru in detalii pentru ca povestea mea este alta. Sarcina nu mi-a afectat parul. Era afectat deja si nu am observat schimbari pe durata acestei perioade.
Bun, bun, am povestit o multime si...revenind la titlu, ce fac daca tot am hotarit ca nu mai vreau sa imi cada parul. Pai solutia este sa inceapa sa imi placa de el pentru ca organismul meu sa nu il mai respinga. Si cum fac asta? Ingrijindu-l cu cea mai mare atentie si alegand o gama de produse pentru par care eu consider ca ma pot ajuta. Nu conteaza care, nu ma intrebati pentru ca la voi vor functiona altele. Important este ca VOI SA FITI CONVINSI 100% CA ACESTE PRODUSE VA VOR AJUTA. Alegeti produse scumpe, ieftine, naturale, de firma, cu ingrediente fitoase, cu ambalaje colorate sau sidefii...absolut orice va ajuta cu conditia sa credeti si sa fiti convinsi ca va ajuta.
Eu am ales o gama straina, moderata ca pret (30-40 RON un sampon nu ma duce la faliment) dar cu doua ingrediente la care eu nu rezist - aurul si trandafirii. Gama mea contine aur coloidal si extract de trandafir frantuzesc Rosa gallica. Sunt atat de convinsa ca ma ajuta incat dupa o singura utilizare a samponului, a mastii de par si a uleiului, parul nu-mi mai cade, este foarte matasos si parca si mai greu. Pana acum era subtire si urat, moale si zburlit. Nu mai spun ca miroase divin. Ma face sa ma simt frumoasa, eleganta si ingrijita.
Secretul nu este gama de produse in sine ci faptul ca acestea anuleaza conflictul de devalorizare si parerea proasta pe care o avem despre parul nostru. Acesta astfel incepe incet-incet sa se regenereze.
Bun, cred ca e clar acum.
Va pup si sanatate multa tuturor,
Geo
Update 7 februarie, adica o saptamana dupa: parul nu imi mai cade aproape deloc, doar cateva fire pe zi si inca ceva foarte interesant - si-a schimbat structura. Daca inainte faceam nod cu usurinta la par si statea nodul acolo, acum parul aluneca si nodul se desface singur. Deci firul de par este mai lucios. Se simte mai lucios si la pieptanat. Imi ia doar 1-2 minute sa il pieptan. Inainte ma chinuiam cate 10-15 minute si imi venea sa arunc pieptanul pt ca ma trageam de par ingrozitor. Nu suportam sa fie nimeni prin preajma cand ma pieptanam pentru ca eram foarte nervoasa...pana aici totul bine, mergem inainte. Vedem cat dureaza pana se indeseste. Acum coada este foarte subtire, cam cat un deget de-al meu de la mana. Revin... :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu