Mda...cam asa ma simt, ca felina asta din imagine :). O sa incep prin a mentiona ca sunt constienta de faptul ca eu sunt cea care creeaza realitatea in care traieste, ca eu sunt responsabila pentru ce mi s-a intamplat, dar inca nu stiu cum sa imi vindec traumele din copilarie, traume care si acum la 35 de ani dupa sunt foarte vii. Lucrez la ele, dar pana o sa reusesc sa le vindec va povestesc despre Craciunul de anul acesta, ce "bucurii" mi-a adus si sa va dau explicatii pentru fiecare "bucurie" in parte ca sa stiti sa nu va panicati daca va confruntati si voi cu ele.
Sa incepem: de prin 2003, adica de multi ani, mama mea, fortata de faptul ca si-a pierdut locul de munca, a acceptat pozitia de asistent maternal pentru o fetita cu handicap si retard mental, "fetita" care acum are 23 de ani. Mama s-a pensionat acum 5 ani aproximativ, dar au decis, mai mult la presiunea tatei, sa mentina contractul pana cand aceasta persoana termina liceul ( a urmat un soi de scoala liceala profesionala unde sunt acceptate si persoane cu handicap). Pana aici totul frumos...doar ca, mama este epuizata si are nevoie de o pauza iar tata este cel care pune presiune pentru mentinerea contractului pt ca are nevoie de bani...pentru nevoile lui, care nu sunt si ale familiei.
Aceasta situatie, cumulata cu faptul ca noi avem gospodarie mare, cu animale care nu ne prea permite sa calatorim, ne-a dus in situatia in care o vad pe mama de doar 2 ori pe an si atunci doar 2-3 zile, de fiecare data obosita, epuizata psihic pentru ca a ingriji fizic o asemenea persoana nu este usor, nu intru in detaliu. In plus, aceasta persoana este una foarte dificila, mama se descurca greu cu ea, nu o asculta, daca iese cu ea undeva, loveste oamenii pe strada, tipa, nu vrea sa mai revina acasa decat atunci cand vrea ea, pe drumul pe care vrea ea...ma rog, o situatie dificila. Mi-as dori ca parintii mei sa petreaca mai mult timp cu noi, mai ales cu nepotul lor pentru ca numar efectiv zilele pe care le-au petrecut cu el in cei 9 ani pe care ii are.
Tata este un om dificil, se enerveaza usor, pierde multi bani aiurea cu viciile lui, are multe frustrari, reactioneaza violent, nu stie sa se comporte ca un bunic, nu stie sa spuna povesti sau sa se joace. Printre putinele relatii pe care le-a avut cu nepotul lui l-a acuzat ca a vrut sa ii arunce intentionat cu un papuc in cap, in conditiile in care copilul, la 6 ani atunci, se juca cu cateii, aruncand cu slapii iar tata s-a nimerit prin preajma. Tata are mari probleme de comunicare, inteligenta emotionala foarte scazuta, uneori minte si da vina pe altii si se comporta ca un copil de gradinita. Cred ca v-ati facut o parere si nu mai insist...
In 21 decembrie, cand au pornit toate conflictele mele, am primit un telefon. Pe ecran scria "mama", dar era tata care m-a salutat si nu a mai zis nimic. Am crezut ca a patit ceva, ca s-a intamplat ceva, nu stiam de ce nu vorbeste. Mi-a zis ca e totul OK, el doar sta langa telefon si asteapta sa se prefaca ca e Mos Craciun!! Am crezut ca nu am auzit bine...mi-a spus ca el trebuie sa vorbeasca tare si gros ca si cum ar veni Mos Craciun iar in timpul asta mama trebuie sa mearga repede sa puna sub brad cadouri pentru "fata lor" de doar 23 de ani. Am ramas "muta", retineti expresia pt ca din cauza asta tusesc de 7 zile continuu. Ne-am urat la revedere si am inchis fara sa imi vina sa cred ce aud. Mi s-a facut negru in fata ochilor si am simtit cum ma ia cu durere la stomac de nervi.
La cateva minute m-a sunat mama si mi-a explicat ca au sunat la mine din greseala in timp ce faceau sceneta cu Mos Craciun. Nu imi gaseam cuvintele de nervi. Pentru nepotul lor nu au bani de cadouri (cu exceptia a ceea ce pune mama deoparte fara sa stie tata pt ca altfel ii ia si ii cheltuie si pe aceia), se descurca greu cu banii desi au 3 surse foarte bune de venit care le-ar permite sa traiasca foarte bine (tot din cauza cheltuielilor lui absurde si a datoriilor in care se zbate), nepotului lor nu stau sa ii spuna povesti, la noi nu au timp sa vina in vizita dar pentru o straina de 23 de ani au bani si de cadouri si timp de facut scenete jenante cu Mos Craciun. Mama mi-a spus ca ea e la mijloc si este prea epuizata sa mai explice. Fata pe care o cresc este foarte dificila si este capabila daca nu i se fac toate mofturile sa ii faca creierii praf mamei zile in sir.
Din seara de 21 decembrie a inceput pentru mine lungul sir de conflicte si vi le explic pe rand:
- durere amigdala stanga - inghiteam cu greu orice - doar stanga. Explicatia: "mi-a ramas ceva/o imbucatura in gat si nu pot inghiti". Se refera si la situatii reale, dar si imaginare cum era cazul meu. Pur si simplu nu puteam inghiti situatia. La dreapta este alt conflict - "vreau sa primesc o imbucatura (reala sau imaginara) si nu o primesc. Durerea apare din cauza faptului ca amigdala se mareste. Cu cat conflictul este de durata mai mare, cu atat creste amigdala mai mult si doare mai tare. Cand conflictul se finalizeaza, tesutul crescut suplimentar se destrama. Poate aparea puroi daca conflictul a fost de lunga durata. Antibioticele nu fac decat sa opreasca procesul de vindecare, proces care este reluat atunci cand corpul le-a eliminat. Deci...cand apare durerea, rezolvati urgent conflictul.
- tuse seaca care tine de 7 zile si 6 nopti si inca nu mi-a trecut. Tusea seaca are 3 posibile cauze: 1. sperietura puternica care afecteaza laringele (nu este cazul meu aici), 2. conflict de pierdere de teritoriu (nu este cazul) care se simte in plamani pt ca afecteaza bronhiile si 3. conflict de surpriza neplacuta foarte puternica, "am ramas mut" care afecteaza tot laringele - evident cazul meu; situatia m-a surprins foarte, foarte neplacut, m-am enervat la culme. Despre tuse seaca am mai scris aici, dar cu alte cauze. Tusea este faza de vindecare, sensibilitatea gatului fiind data de tesutul care se echilibreaza. - digestie oprita aproximativ 3 zile - am mancat cu greu pentru ca nu prea imi era foame, tot ce mancam simteam ca imi cade in stomac ca un bolovan, simteam mult aer ca imi iese inapoi pe gat, am mancat intr-o dimineata niste peste marinat si spre seara inca il aveam in stomac, simteam pe gat gust de peste marinat; sistemul digestiv de la cavitatea bucala pana la intestine este afectat de conflicte de furie. Ciudat este ca am simtit nevoia spre ziua 4 sa mananc galbenusuri fierte de ou, fara albus. Simteam ca imi fac bine, probabil corpul cerea proteine sa se refaca si mancam cate 4-5 odata.
- masea sparta - pe partea dreapta, partea partenerului (prin partener de data asta intelegand tata), eu fiind dreptace am o masea gaurita destul de tare din care s-a rupt o bucata de la conflictul de furie. Dintii sunt afectati atunci cand dorim sa muscam pe cineva, in cazul lui voiam sa il macin in masele de nervi. Un colt de masea mi s-a spart atat de urat incat simteam cum imi taie limba cand inghit. La 3 dimineata imi pileam maseaua cu o pila mica de lucru manual pentru ca nu puteam sa dorm - simteam cum imi zgarie limba cand stateam culcata;
- gust amar in gura dupa 3 zile cand am simtit cum porneste iar digestia si incepe sa imi fie foame - fierea este efectata de conflicte de furie si indignare. Mai este cazul sa explic? Fierea mea isi revenise intr-un final din conflict.
- ceva muci - conflict de adulmecare, am adulmecat situatia sa inteleg mai bine ce se intampla. Despre aparitia mucilor am scris aici - nu are rost sa detaliez iar.
Dupa o saptamana inca mai am tuse seaca, destul de enervanta si ceva muci. Ca sa va dati seama cat de "muta" am ramas de situatie. Sunt trista, dezamagita, furia mi-a mai trecut si indignarea. De Craciun am refuzat sa sun acasa sa urez ceva, nu ma simteam in stare.
Ce fac acum...astept sa imi treaca de tot si m-am apucat sa fac afirmatii ca sa dau o nota pozitiva situatiei - "Multumesc ca am parinti buni care ma iubesc, ma apreciaza si au timp pentru mine" - Universul o sa ma auda si o sa sa imi dea lucrurile pentru care multumesc...inca sunt trista, dar ma simt un pic mai bine dupa afirmatia asta.
Sanatate multa tuturor si multumesc ca ati citit o postare atat de lunga!
Geo
Mda...cam asa ma simt, ca felina asta din imagine :). O sa incep prin a mentiona ca sunt constienta de faptul ca eu sunt cea care creeaza realitatea in care traieste, ca eu sunt responsabila pentru ce mi s-a intamplat, dar inca nu stiu cum sa imi vindec traumele din copilarie, traume care si acum la 35 de ani dupa sunt foarte vii. Lucrez la ele, dar pana o sa reusesc sa le vindec va povestesc despre Craciunul de anul acesta, ce "bucurii" mi-a adus si sa va dau explicatii pentru fiecare "bucurie" in parte ca sa stiti sa nu va panicati daca va confruntati si voi cu ele.