Tuse seaca - conflict de pierdere teritoriala - mi-am pierdut si apoi recapatat mama

Acum vreo 20 de ani mama mea a ramas fara serviciu, a intrat in somaj, s-a terminat si somajul si la varsta de 50+ s-a trezit fara niciun venit intr-un oras unde posibilitatile de angajare pentru persoane de aceasta varsta erau foarte limitate. Solutia ei a fost munca de asistent maternal. A primit o fetita de 4 ani cu handicap si retard mental. 20 de ani mai tarziu, dupa ani in care nu am avut-o alaturi si am vazut-o doar de 2 ori pe an, a venit timpul sa se pensioneze. Sistemul nu a ajutat-o deloc in a renunta la activitatea aleasa. Nu vin cu detalii. Omeneste vorbind nu poti renunta atat de usor, dar fizic si din punct de vedere al varstei devenise tot mai greu sa ingrijeasca o tanara cu retard mental, forta fizica mai mare decat a mamei, toane si "pitici". In toti acesti ani nu a avut nici concediu pentru ca a lasa copilul la cineva insemna sa iei si tu copilul/copiii acelei persoane pe durata concediului lor iar pentru mama o singura persoana cu handicap in casa era suficienta. Ma opresc aici cu detaliile. 

In decembrie anul trecut, dupa nenumarate discutii cu cei de la Protectia copilului si lipsa solutiilor din partea lor, gasise un camin privat unde sa lase fata, mi-a spus cu bucurie, m-am entuziasmat, dar in final a decis sa renunte pentru ca nu era multumita de conditiile de acolo. Deja ma vedeam petrecand mult mai mult timp cu ea, venind la noi, jucandu-se cu nepotul ei, mergand cu totii la plimbare, recuperand tot ce nu am facut 20 de ani. Am avut un soc atunci cand a decis sa nu mai renunte la ea...si acel soc este cel care a determinat aceasta postare. 

In aprilie anul acesta lucrurile au luat o intorsatura neasteptata - in doua saptamani s-a gasit un loc in caminul administrat de primarie, conditii foarte bune, mama multumita, a reusit sa isi recapete libertatea...iar eu mama. Dupa jumatatea lunii aprilie a venit la noi in vizita doua saptamani timp in care am facut tot ce visam de ani de zile - ne-am dus la teatru, am mancat in oras, ne-am plimbat, am vizitat rudele, am petrecut timp in gradina, am povestit iar pe mama am vazut-o in sfarsit linistita, libera, relaxata, fara nelipsita "povara" agatata de ea mereu si cerand mereu atentie. Mda, stiu ca suna dur si urat din partea mea, dar in tot acest timp nu am avut mama iar copilul meu nu a avut bunica - vorbeam la telefon, ne vedeam cam 15 zile cumulat pe an si cam atat. Nu stiu ce inseamna ca ai un ajutor ca proaspata mamica si tot asa.

Ca sa scurtez povestea, la o saptamana dupa ce mama a venit la noi m-a luat o tuse seaca enervanta care m-a pus pe ganduri. Tuse seaca inseamna fie o sperietura puternica in faza de vindecare - se simte in laringe si aici ajuta bomboanele de tuse (exclus in cazul meu), fie un conflict de pierdere teritoriala tot in faza de vindecare - se simte in plamani, in bronhii si bomboanele sau siropurile nu ajuta. Si intr-o noapte, stand eu asa treaza si incercand sa dorm printre excesele de tuse mi s-a aprins "beculetul" - mama, am pierdut-o pe mama si am recapatat-o de curand. Ea era "teritoriul" meu pierdut.

Dupa constientizarea conflictului tusea m-a mai tinut cam doua saptamani, dar a fost din ce in ce mai slaba. Sincer speram sa nu ma tina chiar foarte mult chiar daca conflictul a fost mai de lunga durata. Din fericire, constientizarea a ajutat. 

Sanatate multa tuturor,

Geo