14 mai 2024

Pietre la rinichi - Litotritie - Conflictul refugiatului...si NU mai luati, oameni buni, antibiotice aiurea!


Urmeaza un articol luuung, inarmati-va cu rabdare. Retineti din start ca persoana despre care va vorbesc a luat cu vreo 9 luni in urma antibiotic pentru o durere de masea...e un detaliu care va conta mai tarziu...

Acum cateva zile matusa mea a trecut printr-o procedura medicala numita "litotritie extracorporeala", o procedura care cu ajutorul unor unde de soc sparge in fragmente foarte mici pietrele la rinichi. Esti intins pe o masa unde trebuie sa stai complet nemiscat vreo 30 de minute, ti se lipeste un aparat de rinichi si acest aparat trimite unde care sparg pietrele, unde care provoaca durere desi ti se spune altceva inainte de procedura. Multa durere, stress, bani cheltuiti, medicamente inainte si dupa, mobilitate foarte redusa, pofta de mancare foarte scazuta...stand si analizand situatia am cautat sa aflu DE CE a trecut prin acea situatie, de ce se formeaza pietrele la rinichi, nu este si acolo un conflict? Si va voi povesti ce am gasit in Noua Medicina Germana, dar pana atunci cate ceva despre procedura medicala ca sa vedeti pana unde a dus medicina aceasta situatie.

Matusa mea a luat inainte de procedura (imediat dupa ce i s-a descoperit piatra de la rinichi si sursa durerilor de cateva luni) timp de doua luni, la recomandarea "profesorului" care urma sa efectueze procedura un medicament scump al carui rol este cel de slabire si modelare corporala. I s-a spus ca are in cazul ei rolul de a "inmuia" piatra si de a o face mai usor de spart. Nu a "inmuiat" concret nimic, piatra a fost extrem de dura in final. In prospect nu scria nicaieri despre pietre la rinichi ci doar despre eliminarea apei in exces, reglarea glicemiei si grasimilor pentru eliminarea kg in exces, dar cine eram noi sa ne dam cu parerea...

Lista de medicamente pre-procedura mai include inca 4-5 denumiri, nu le mai dau aici...s-au cumparat si administrat cu atentie...

Procedura a durat peste o jumatate de ora, foarte dureroasa, efectele de dupa la fel de dureroase, greata, intepaturi foarte dureroase in rinichi, inca o serie de medicamente scumpe si neplacute o perioada lunga dupa, recomandarea de a aduna pietrele si de a le duce la analize "pentru a descoperi cauza aparitiei lor" (HA!!), stress-ul permanent ca situatia se poate repeta, ca oricand pacientul poate face alte pietre la rinichi, limitare drastica a regimului alimentar (fara oxalati, sare si altele), limitare drastica a tipurilor de apa baute, nevoia de masurare constanta a PH-ului urinar si corectarea lui cu alte medicamente...

Chiar nu exista o explicatie si chiar nu putem preveni in nici un fel aceste situatii dureroase care pentru o persoana de peste 70 de ani duc la o inrautatire drastica a stilului de viata - limitari peste limitari, masa din bucatarie plina de pastile si prafuri? Matusii mele i s-a spus ca totul tine de predispozitia genetica a unor persoane. Deci...acest mare bau bau numit "predispozitie genetica" ajunge sa ne conduca viata. Chiar nu putem face nimic? Suntem complet la voia sortii? Doar sa ne masuram mereu PH-ul urinar, sa nu bem si sa nu mancam decat din acea lista limitata de alimente, toate celelalte fiind complet periculoase pentru noi? 

Am cautat si am citit tot ce am putut din toate materialele de medicina germana si am pus totul cap la cap. Bineinteles ca dr. Hamer are o explicatie si i se cam potriveste matusii mele. Ajungem la conflictele asociate tubului renal colector. In cazul in care o fiinta (animal sau om deopotriva) se afla intr-o situatie in care cantitatea de apa si hrana pe care o are la dispozitie este limitata (sau i se pare ca acest lucru se intampla, conflictul poate fi real sau imaginar), aceste tesuturi se maresc in volum si isi intensifica astfel functiile pentru ca organismul sa se poata descurca cu ceea ce are la dispozitie. Cand conflictul este incheiat, tesutul in exces este eliminat cu ajutorul bacteriilor si rinichiul revine la normal. Daca in organism nu se mai gasesc bacteriile necesare acestui proces de descompunere, tesutul in exces este incapsulat. Acest mod de a reactiona la un dezechilibru nu este specific rinichiului ci tuturor acelor tesuturi care s-au dezvoltat din aceeasi foita embrionara, adica endodermul in acest caz. Plamanii sunt inclusi in aceeasi categorie de exemplu. Nu dau prea multe detalii anatomice, cercetati si singuri.

Si cand un om nu mai are in organism aceste bacterii? Va reamintesc frazele cu care am inceput articolul - "Retineti din start ca persoana despre care va vorbesc a luat cu vreo 9 luni in urma antibiotic pentru o durere de masea"...in plus, din cauza problemelor de stomac adunate de-a lungul anilor mananca putin si nu foarte variat, evita alimentele acre sau fermentate...adica acelea cu bacterii bune.

Revenind la tubii colectori, conflictele care ii afecteaza pe acestia conform descoperirilor doctorului Hamer poarta numele de "conflictul refugiatului" si includ:

- situatia in care am ramas fara bani, serviciu, mancare

- sunt singur pe lume (de ex atunci cand plecam intr-o tara straina unde ne simtim abandonati)

- sunt intr-o situatie in care nu am nici un ajutor

- ma simt abandonat/parasit de toata lumea

- sunt prost ingrijit

- nu sunt iubit

- am pierdut totul

Dupa rezolvarea conflictului, tesutul in exces este destramat si eliminat ceea ce face normala prezenta in urina a puroiului, a sangelui, a globulelor rosii, a proteinelor, urina poate fi tulbure, urat mirositoare.

In cazul in care organismul nu poate destrama tesutul in exces pentru ca nu mai are bacteriile necesare, il incapsuleaza, adica il calcifiaza si il lasa acolo "amintire". 

Si revenind la matusa mea - locuieste singura, petrece mult timp in casa, se simte de multe ori abandonata, fara ajutor, singura iar anul trecut a luat antibiotice pentru ca s-a speriat de durere de dinti. Intelegeti acum cum e cu piatra ei la rinichi?

Si ce e de facut? Pai nu va lasati rudele in varsta singure daca aveti cum, mergeti si ii vizitati des, cereti-le sfatul si ajutorul, faceti-i sa se simta utili, implicati-i cat de mult puteti in viata voastra...si nu ii lasati sa mai ia antibiotice aiurea. Si da, pietrele reapar daca conflictul recidiveaza...

Si am uitat sa adaug ceva...piatra a fost la rinichiul stang. Luand in calcul lateralitatea despre care am tot vorbit in alte articole, partea stanga pentru o mama dreptace (cum e matusa mea) este partea mamei sau a copiilor. Deci conflictul matusii mele a avut legatura cu toate acele persoane incluse in aceasta categorie...

Va pup si sanatate multa,

Geo

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu