Acum ceva vreme va povesteam de perioada 2007-2009 cand am lucrat intr-o minunata multinationala si m-am ales cu miopie. Daca n-ati citit, gasiti detaliile aici. La vremea aceea eram convinsa ca mi se trage de la stat prea mult la calculator. Total gresit...
Astazi va povestesc insa de un alt conflict constientizat de curand, situatia care m-a si impulsionat sa plec de acolo. Am rezistat 2 ani intr-un mediu toxic, alaturi de un manager veritabil vampir energetic care avea nevoie ca macar o persoana din birou sa se afle in pragul sinuciderii ca sa se simta fericita si implinita. Ne tinea in suturi cate 2-3 saptamani-o luna, apoi ne dadea ragaz sa ne recapatam energia timp in care era altcineva la rand. Presiune la greu, telefoane la orice ora din zi (a ma suna la 6 dimineata sa ma intrebe ceva vital era ceva normal, a nu raspunde iti asigura inca o luna de "distractie" ca "favorita"), rapoarte urgente inventate la ora 17.00 si multe altele pe care nici nu vreau sa mi le amintesc. Nu stiu decat ca eram la pamant, plangeam in drum spre serviciu, plangeam la intors, ma trezeam noaptea si ma gandeam ce ma asteapta a doua zi si ma gasea sotul plangand singura in baie. Copil prostut...eu, nu el. A fost o lectie dura, urata, trista dar care m-a intarit incat acum cu greu ma mai las intimidata de cineva si cu greu stau pe margine atunci cand am dreptate. Am inghitit prea multe acolo.
Revenind la amorteala, cu aproximativ 1-2 luni inainte de a pleca de acolo a inceput sa-mi amorteasca toata partea stanga - capul, trunchiul, mana si piciorul, doar stanga. Le puteam folosi, dar le simteam mereu amortite, parca nu erau ale mele. Medicul de familie s-a speriat cand a auzit prin ce trec si de frica unui atac vascular/cerebral, ma rog nu mai stiu de care, oricum ceva grav, m-a trimis sa fac un control la neurologie si un RMN. Mi-a spus ca asemenea afectiuni nu prea sunt obisnuite la persoane atat de tinere (aveam 28 de ani), dar nu se stie niciodata.
M-am dus intai la neurologie. Am stat vreo jumatate de ora timp in care mi-au tot verificat reflexele cu ciocanelul, mi-au plimbat o cheie pe talpa...nu simteam decat partial ce imi facea doctorita. Ea sustinea ca totul e ok si nu am nimic. Eu...ca nu simt decat in parte atingerile, undeva la 50% din senzatiile normale...
La RMN aveam programare gratuita la mai multa vreme dupa, asa ca am mai amanat. La cateva zile eram la un targ de locuri de munca - sute de oameni, caldura, haos, nu mancasem nimic - mi s-a facut negru in fata ochilor, am simtit nevoia sa ma asez ca sa nu cad din picioare. Mi-am cerut voie de la draguta de sefa sa plec acasa (prin sms ca ea nu "servea" asemenea evenimente) si l-am sunat pe sot.
Sotul cand a auzit ce-i cu mine, m-a luat pe sus si m-a dus la RMN. Cu plata. Costa destul de mult pentru bugetul nostru de atunci, dar nu s-a lasat pana nu a gasit o clinica unde puteam merge pe loc. La RMN, dupa 45 de minute de "fiert in cuptor", totul in regula. Acela a fost momentul in care am decis impreuna sa imi depun demisia. Am luat un concediu medical, am trimis demisia si am decis sa nu mai calc pe acolo, indiferent de amenintarile privind modul de incetare al contractului. Am fost amenintata sa vin sa predau imediat telefonul de serviciu, altfel vine politia acasa la mine sa-l ia. A fost ultima picatura.
Dupa demisie amorteala mi-a trecut la scurt timp; nu mai tin minte cat exact, dar nu imi amintesc sa ma mai fi suparat prea mult.
Si acum concluziile - ce inseamna corpul amortit? Intotdeauna am fost sigura ca afectiunea mea e legata de presiunea imensa de la munca, dar abia de curand, citind materiale de NMG, mi-am explicat.
Conflictul se numeste conflict de separare senzoriala. A nu putea simti cu pielea o persoana sau ceva anume SAU dorinta de separare de cineva/ceva de la care nu dorim atingere. Amorteala este faza activa a conflictului.
Bun...si la mine de ce toata partea stanga? E foarte simplu - pentru ca eram in birou asezata cu masa in dreapta sefei mele. Ea era in stanga, putin mai in spate ca sa poata vedea mereu ce am pe monitor la calculator. Pusesem intre mine si ea un dulap de metal cu acte, dar ma ajuta prea putin pentru ca o stiam mereu acolo, in stanga mea, cu ochii mereu pe mine.
Deci, amorteala este conflict activ. Asta inseamna ca atunci cand simtiti amorteala trebuie sa va ganditi de cine doriti sa va separati sau de cine nu va puteti apropia. Apropierea sau separarea dorite vor rezolva cel mai probabil conflictul.
Sanatate multa tuturor,
Geo
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu