Duminica trecuta am sarbatorit ziua celui mic - cu musafiri, cu tam-tam cu bunicii de la Bacau, cu nasii & CO. Nu suntem mari amatori de tambalau, dar pentru cel mic facem un efort o data pe an - sa simta ca a fost ziua lui - un gratar in aer liber la noi in curte, un tort diplomat facut in casa. Bunicii de la Bacau au fost musafirii nostri aproape 3 zile.
Pe durata vizitei si dupa: sotul - 2 zile de dureri de cap, eu - dureri amigdala stanga si dificultati la inghitire. Dupa 3 zile, inca ma lupt cu ele. Dar sa le luam pe rand...
Tata - genul de om care le stie pe toate, modul in care el a procedat in viata si procedeaza este modul ideal, nu asculta ce i se spune ci incearca mereu sa-si impuna monologul lui, are mereu sfaturi care se potrivesc ca nuca-n perete si totul trebuie facut dupa modelul lui. Crescut de un tata violent, cu un bunic violent in familie, a preluat acelasi stil de parinte cu drept de viata si de moarte asupra copiilor.
Cat a stat la noi si-a derulat in fata sotului meu caseta cu opiniile lui si modul lui de a face lucrurile, mod care trebuie musai aplicat si la noi, sotul - singurul disponibil sa-l asculte si care nu l-a putut evita permanent. Eu m-am ascuns cu mama la bucatarie si a ramas el "victima". Rezultatul - 2 zile in care s-a plans de dureri continue de cap. Explicatia - s-a simtit atacat pentru ca tata i-a povestit mereu de realizarile lui personale, de "vila" lui de la tara, l-a innebunit cu faptul ca si noi trebuie sa mergem dupa acelasi tipar, sa ne "izbim" si noi o vila ca a lui, sa facem gradina ca a lui, livada ca a lui, etc etc.
Si acum eu cu amidgala mea stanga. Sambata seara am intrat in dormitor sa duc niste rufe uscate, moment in care l-am auzit pe tata afara cum ii explica sotului meu ca trebuie musai "securizata" curtea, cum trebuie "izbit" un gard puternic, sarma ghimpata etc etc. Ii facea si un scenariu horror in care cineva, un hot bineinteles cu intentii criminale, intra la noi in curte, pe mine ma omora, pe cel mic il lasa in casa, pe mine ma lua nu stiu unde, n-am mai inteles cum ca eram deja moarta, ma rog - m-am enervat atat de tare incat, in ciuda starii continue de "respect" generat de teama pe care mi-a insuflat-o cu cureaua de-a lungul vremii, am strigat la el pe geam si l-am intrebat daca vrea sa plece de la noi batut. De catre mine...a oprit scenariul de groaza instantaneu. Sotul inca o runda de durere de cap dupa povestea asta.
Si acum explicatia - amigdalele se refera la o "imbucatura" care a fost bagata in gura, dar nu inghitita inca; amigdala stanga este asociata cu dorinta de a scuipa afara o imbucatura nedorita - poate fi reala sau imaginara; incapacitatea de a digera acea imbucatura, "nu pot sa inghit chestia asta". Amigdala dreapta - este dorinta de a primi o imbucatura care nu mai vine. In faza de conflict activ, amigdalele se maresc ca volum pentru a se produce mai multa saliva cu scopul inghitirii sau scuiparii afara a "imbucaturii". In faza de reparatie, celulele in exces sunt destramate cu ajutorul bacteriilor - faza in care ma aflu eu acum - am ceva puroi in gat si inca inghit cu oarecare dificutate, dar e din ce in ce mai bine.
Antibioticele in faza de destramare nu fac decat sa suprime procesul de vindecare, amigdalele ramanand uneori marite.
Deci, sanatate multa tuturor si multumim, dr. Hamer, acolo unde esti!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu